SUPLU, -Ă, supli, -e, adj. 1. (Despre ființe) Care are ușurință în mișcări; mlădios. Privea din urmă pe Luminița și Radu Comșa, mergînd alături, cu pas elastic; pereche suplă, voinică și geamănă. C. PETRESCU, Î. I 19. ♦ (Despre lucruri) Care se îndoaie ușor, fără a se rupe; flexibil, mlădios. Și deodată oceanul a devenit o mare de flăcări, Valuri mai înalte decît cele mai suple catarguri. BARANGA, V. A. 11. Aurul lichid și fierbinte s-a strecurat printre stînci mai suplu decît o șopîrlă, s-a scurs, a umplut toate găurile, cele mai fine crăpături. BOGZA, Ț. 11. 2. Fig. (Despre persoane) Care se supune cu ușurință voinței altuia, care nu are o atitudine fermă; acomodabil.