9 definiții pentru supărat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPĂRÁT, -Ă, supărați, -te, adj. 1. Necăjit, amărât, mâhnit, trist. 2. Mânios, iritat, înfuriat. ◊ Expr. A fi supărat (foc) pe cineva = a fi foarte nemulțumit de cineva, a simți aversiune față de cineva. A fi supărat cu cineva = a nu mai avea relații (de prietenie) cu cineva, a nu mai sta de vorbă cu cineva. – V. supăra.

SUPĂRÁT, -Ă, supărați, -te, adj. 1. Necăjit, amărât, mâhnit, trist. 2. Mânios, iritat, înfuriat. ◊ Expr. A fi supărat (foc) pe cineva = a fi foarte nemulțumit de cineva, a simți aversiune față de cineva. A fi supărat cu cineva = a nu mai avea relații (de prietenie) cu cineva, a nu mai sta de vorbă cu cineva. – V. supăra.

SUPĂRÁT, -Ă, supărați, -te, adj. 1. Necăjit, mîhnit, trist, amărît. Da ce stai așa pe ginduri, luminate crăișor? zise baba; alungă mîhnirea din inima ta, căci norocul îți rîde din toate părțile și nu ai de ce fi supărat. CREANGĂ, O. A. 223. Rămîi, mîndră, sănătoasă, Ca ș-o viorea frumoasă, Că eu mă duc supărat Că un trandafir plouat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 111. 2. Mînios, iritat, înfuriat. A plecat supărat, înjurînd strașnic pe ciocoi. CARAGIALE, O. II 76. [Spînul] varsă toată apa... Fiul craiului zise atunci supărat: Dar bine, spînule, de ce te apuci? Nu vezi că pe aici e mare lipsă de apă? CREANGĂ, O. A. 229. În zadar mi te gați bine, Mergi la joc, nu te ia nime; Vii acasă supărată Și te iai cu toți la ceartă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 446. ◊ Expr. A fi supărat (foc) pe cineva (sau pe ceva) = a fi (foarte) nemulțumit de cineva (sau de ceva). Nu era supărat nici pe tată-său, nici pe cal. DUMITRIU, N. 147. Era supărată foc pe un oarecare domn, care a dezertat de la o excursiune. VLAHUȚĂ, O. A. III 59. Șezi colea lîngă mine, să ți le povestesc toate, ca să vezi că nu degeaba sînt supărat pe dumneata. CARAGIALE, P. 151. A fi supărat cu cineva = a nu mai avea relații de prietenie, a nu mai vorbi cu cineva.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUPĂRÁT adj. 1. (pop. și fam.) burzuluit, (livr. și fam.) ofuscat, (fam.) îmbufnat, mofluz, zborșit, (fam. fig.) șifonat, zbârlit. (A rămas o vreme ~.) 2. v. certat. 3. v. înciudat. 4. abătut, amărât, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, trist, (pop.) obidit, (înv. și reg.) scârbit, supărăcios, (înv.) dosădit, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoștit, plouat. (E tare ~ de vestea primită.) 5. v. necăjit. 6. agasat, enervat, iritat, plictisit, sâcâit, (livr.) tracasat, (pop.) zădărât. (Om ~.) 7. v. nervos.

supărát, -ă adj. Plin de supărare, de ciudă. Întristat. A fi supărat cu cineva, a nu maĭ vorbi cu el, a nu maĭ avea relatiunĭ cu el. A fi supărat pe cineva, a fi nemulțămit de el.

SUPĂRAT adj. 1. (pop. și fam.) burzuluit, (livr. și fam.) ofuscat, (fam.) îmbufnat, mofluz, zborșit, (fam. fig.) șifonat, zbîrlit. (A rămas o vreme ~.) 2. certat, învrăjbit. (Familii ~.) 3. înciudat, necăjit. (Om ~.) 4. abătut, amărît, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mîhnit, necăjit, trist, (pop.) obidit, (înv. și reg.) scîrbit, supărăcios, (înv.) dosădit, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoștit, plouat. (E tare ~ de vestea primită.) 5. necăjit, nemulțumit, (înv., reg. și fam.) paraponisit. (E tare ~ pe sine însuși.) 6. agasat, enervat, iritat, plictisit, sîcîit, (livr.) tracasat, (pop.) zădărît. (Om ~.) 7. enervat, iritat, necăjit, nervos, surescitat, (înv. și reg.) scîrbit. (Era extrem de ~.)

supărát, -ă adj. în sint. muzică supărată (arg. tinerilor) Muzică dură, heavy-metal, pentru non-conformiști și anarhiști ◊ „Mihai a sunat la postul de radio și a cerut o melodie supărată.”; v. și crack (1994)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

supărat foc expr. foarte supărat.

Intrare: supărat
supărat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supărat
  • supăratul
  • supăratu‑
  • supăra
  • supărata
plural
  • supărați
  • supărații
  • supărate
  • supăratele
genitiv-dativ singular
  • supărat
  • supăratului
  • supărate
  • supăratei
plural
  • supărați
  • supăraților
  • supărate
  • supăratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)