11 definiții pentru supărăcios


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPĂRĂCIÓS, -OÁSĂ, supărăcioși, -oase, adj. 1. Care se supără ușor, care nu știe de glumă; susceptibil; iritabil, irascibil. 2. (Rar) Care pricinuiește supărare; neplăcut. 3. (Rar) Întristat, amărât, necăjit. – Supăra + suf. -ăcios.

SUPĂRĂCIÓS, -OÁSĂ, supărăcioși, -oase, adj. 1. Care se supără ușor, care nu știe de glumă; susceptibil; iritabil, irascibil. 2. (Rar) Care pricinuiește supărare; neplăcut. 3. (Rar) Întristat, amărât, necăjit. – Supăra + suf. -ăcios.

SUPĂRĂCIÓS, -OÁSĂ, supărăcioși, -oase, adj. 1. Care se supără ușor, care nu știe de glumă; iritabil, irascibil, susceptibil. Tatu-tău, cum e el supărăcios, are să zică... să iei băietul. CREANGĂ, P. 173. Groaznic orbește ura pe oameni, și mai ales pe supărăciosul neam al scriitorilor. ODOBESCU, S. III 103. 2. Care pricinuiește supărare, suferință; supărător, neplăcut. Una din calamitățile vieții este tagma importunilor... cu toate defectele supărăcioase de care sînt înzestrați. ALECSANDRI, S. 96. 3. (Rar) Întristat, amărît, necăjit. Inimă supărăcioasă, Mor și nu te văz voioasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 218.

SUPĂRĂCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care se supără ușor; susceptibil; șifonabil. [Sil. -cios] /a supăra + suf. ~ăcios

supărăcios a. care se supără lesne.

supărăcĭós, -oásă adj. (d. supărat). Care se supară ușor, irascibil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

supărăciós adj. m., pl. supărăcióși; f. supărăcioásă, pl. supărăcioáse

supărăciós adj. m., pl. supărăcióși; f. sg. supărăcioásă, pl. supărăcioáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUPĂRĂCIÓS adj. 1. susceptibil, (reg.) supărelnic, supăros, (fam.) țâfnos. (Om ~.) 2. v. nervos.

SUPĂRĂCIÓS adj. v. abătut, amărât, deprimat, descurajat, dezagreabil, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, neplăcut, supărat, supărător, trist.

SUPĂRĂCIOS adj. 1. susceptibil, (reg.) supărelnic, supăros, (fam.) țîfnos. (Om ~.) 2. irascibil, iritabil, nervos, (rar) surescitabil, (pop.) rînzos, (înv. și reg.) necăjicios, sunducos, (înv.) sîngeros, sîngios, (fam.) nevricos. (Fire ~.)

supărăcios adj. v. ABĂTUT. AMĂRÎT DEPRIMAT. DESCURAJAT. DEZAGREABIL. INDISPUS. ÎNDURERAT. ÎNTRISTAT. MÎHNIT. NECĂJIT. NEPLĂCUT. SUPĂRAT. SUPĂRĂTOR. TRIST.

Intrare: supărăcios
supărăcios adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supărăcios
  • supărăciosul
  • supărăciosu‑
  • supărăcioa
  • supărăcioasa
plural
  • supărăcioși
  • supărăcioșii
  • supărăcioase
  • supărăcioasele
genitiv-dativ singular
  • supărăcios
  • supărăciosului
  • supărăcioase
  • supărăcioasei
plural
  • supărăcioși
  • supărăcioșilor
  • supărăcioase
  • supărăcioaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)