12 definiții pentru iritabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iritabil, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, D. 294 / Pl: ~i, ~e / E: fr irritable, lat irritabilis] Care se irită, se supără ușor Si: irascibil, supărăcios.

IRITÁBIL, -Ă, iritabili, -e, adj. Care se irită, se supără ușor; irascibil, supărăcios. – Din fr. irritable, lat. irritabilis.

IRITÁBIL, -Ă, iritabili, -e, adj. Care se irită, se supără ușor; irascibil, supărăcios. – Din fr. irritable, lat. irritabilis.

IRITÁBIL, -Ă, iritabili, -e, adj. Care se irită, se supără ușor; irascibil. V. nervos. El e așa de nervos și de iritabil de cîtva timp, și luptă să se stăpînească. VLAHUȚĂ, O. A. III 176.

IRITÁBIL, -Ă adj. Supărăcios; irascibil. ♦ Supus iritației. [Cf. fr. irritable, lat. irritabilis].

IRITÁBIL, -Ă adj. supărăcios; irascibil. ◊ supus iritației. (< fr. irritable, lat. irritabilis)

IRITÁBIL ~ă (~i, ~e) Care se irită sau se enervează foarte ușor; irascibil. /<fr. irritable, lat. irritabilis

iritabil a. care se irită lesne.

*iritábil, -ă adj. (lat. irritabilis). Care se irită ușor. V. irascibil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iritábil adj. m., pl. iritábili; f. iritábilă, pl. iritábile

iritábil adj. m., pl. iritábili; f. sg. iritábilă, pl. iritábile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IRITÁBIL adj. v. nervos.

IRITABIL adj. irascibil, nervos, supărăcios, (rar) surescitabil, (pop.) rînzos, (înv. și reg.) necăjicios, sunducos, (înv.) sîngeros, sîngios, (fam.) nevricos. (Fire ~.)

Intrare: iritabil
iritabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iritabil
  • iritabilul
  • iritabilu‑
  • iritabilă
  • iritabila
plural
  • iritabili
  • iritabilii
  • iritabile
  • iritabilele
genitiv-dativ singular
  • iritabil
  • iritabilului
  • iritabile
  • iritabilei
plural
  • iritabili
  • iritabililor
  • iritabile
  • iritabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iritabil

  • 1. Care se irită, se supără ușor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: irascibil nervos supărăcios un exemplu
    exemple
    • El e așa de nervos și de iritabil de cîtva timp, și luptă să se stăpînească. VLAHUȚĂ, O. A. III 176.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Supus iritației.
      surse: DN

etimologie: