9 definiții pentru dominare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOMINÁRE, dominări, s. f. Acțiunea de a (se) domina.V. domina.

DOMINÁRE, dominări, s. f. Acțiunea de a (se) domina.V. domina.

dominare sf [At: C. PETRESCU, Î. I, 11 / Pl: ~nări / E: domina] 1 Ținere sub influență sau sub stăpânire. 2 Ascundere a sentimentelor Cf domina (2). 3 Întrecere a lucrurilor și a ființelor înconjurătoare prin înălțime. 4 Impunere prin număr, intensitate sau putere. 5 Impunere în fața adversarului (într-o întrecere sportivă).

DOMINÁRE, (rar) dominări, s. f. Acțiunea de a domina; stăpînire. Sfetnicii care-l ating, covîrșiți de dominarea lui mută și zdrobitoare, se tem și-l ocolesc. ARGHEZI, P. T. 18. Născut pentru luptă și dominare, răscolea lumea pe unde trecea. C. PETRESCU, Î. I 11.

DOMINÁRE s.f. Acțiunea de a (se) domina și rezultatul ei; dominație. [< domina].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dominare s. f., g.-d. art. dominării; pl. dominări

dominare s. f., g.-d. art. dominării; pl. dominări

domináre s. f., g.-d. art. dominării; pl. dominări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DOMINÁRE s. 1. v. autoritate. 2. v. predominare.

DOMINARE s. 1. autoritate, dominație, hegemonie, putere, stăpînire, supremație, (înv.) puternicie, stăpînie, tărie, țiitură, (latinism înv.) potestate. (Și-a întins ~ până la...) 2. precumpănire, predominare, predominație, prevalare, (rar) prevalență. (~ unui element asupra altora.)

Intrare: dominare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dominare
  • dominarea
plural
  • dominări
  • dominările
genitiv-dativ singular
  • dominări
  • dominării
plural
  • dominări
  • dominărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dominare, dominărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) domina. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Sfetnicii care-l ating, covîrșiți de dominarea lui mută și zdrobitoare, se tem și-l ocolesc. ARGHEZI, P. T. 18. DLRLC
    • format_quote Născut pentru luptă și dominare, răscolea lumea pe unde trecea. C. PETRESCU, Î. I 11. DLRLC
etimologie:
  • vezi domina DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.