12 definiții pentru strănutare
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STRĂNUTARE, strănutări, s. f. Acțiunea de a strănuta și rezultatul ei. – V. strănuta.
strănutare sf [At: BIBLIA (1688), 3811/47 / V: ~ren~, (înv) stărn~, stern~ / Pl: ~tări / E: strănuta] 1 (Înv; asr) Strănut1. 2 (Înv) Forăit (al cailor). 3 Vărsătură (pe gură).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRĂNUTARE, strănutări, s. f. Strănutat. – V. strănuta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRĂNUTARE, strănutări, s. f. Faptul de a strănuta; strănut. Cine însă-acuma în palat strănută? După strănutare, e măria-sa... A răcit se vede. V. ROM. noiembrie 1953, 323.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stărnutare sf vz strănutare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sternutare sf vz strănutare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strenutare sf vz strănutare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
strănutare s. f., g.-d. art. strănutării; pl. strănutări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
strănutare s. f., g.-d. art. strănutării; pl. strănutări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
strănutare s. f., g.-d. art. strănutării; pl. strănutări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STRĂNUTARE s. v. strănut.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STRĂNUTARE s. strănut, strănutat, (rar) strănutătură, (prin Munt. și Olt.) străfig, (prin Olt.) străfigat.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
strănutare, strănutărisubstantiv feminin
-
- Cine însă-acuma în palat strănută? După strănutare, e măria-sa... A răcit se vede. V. ROM. noiembrie 1953, 323. DLRLC
-
etimologie:
- strănuta DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.