18 definiții pentru strănut (s.n.)
din care- explicative DEX (13)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
Explicative DEX
STRĂNUT, strănuturi, s. n. Faptul de a strănuta; zgomot produs când cineva strănută. – Din strănuta (derivat regresiv).
strănut1 sn [At: LB / V: (înv) ~răpn~, (reg) stărn~, ~ren~ / Pl: ~uri / E: drr strănuta] Eliminare cu zgomot, pe nas și pe gură, a aerului din plămâni, printr-un act reflex brusc și violent al mușchilor expiratori Si: strănutat (1), (înv) strănutare (1), strănutătură, (reg) străfig, străfigat1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRĂNUT, strănuturi, s. n. Strănutat. – Din strănuta (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRĂNUT1, strănuturi, s. n. Strănutat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRĂNUT1, strănuturi, s. n. Strănutat. – Postverbal al lui strănuta.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
STRĂNUT ~uri n. Zgomot spontan (răsunător), scurt și brusc, produs de cineva, când strănută. /v. a strănuta
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
strănut n. opintire subită și convulsivă a mușchilor respiratorii, în urma căreia aerul e alungat cu violență și cu sgomot prin nas și prin gură. [Abstras din strănutà].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) strănút n., pl. urĭ (d. strănut 3). Acțiunea de a strănuta.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stărnut1 sn vz strănut1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
străpnut sn vz strănut1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strenut1 sn vz strănut1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stărnút, V. strănut 3.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
strenút, V. strănut 3.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
strănut s. n., pl. strănuturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
strănut s. n., pl. strănuturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
strănut s. n., pl. strănuturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
STRĂNUT s. strănutare, strănutat, (rar) strănutătură, (prin Munt. și Olt.) străfig, (prin Olt.) străfigat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STRĂNUT s. strănutare, strănutat, (rar) strănutătură, (prin Munt. și Olt.) străfig, (prin Olt.) străfigat.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
strănut, strănuturisubstantiv neutru
- 1. Faptul de a strănuta; zgomot produs când cineva strănută. DEX '09 DLRLCsinonime: strănutat
etimologie:
- strănuta DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.