12 definiții pentru strănutat
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STRĂNUTAT s. n. Strănut, strănutare. – V. strănuta.
strănutat sn [At: ANON. CAR / V: (îvr) stărn~ / Pl: ~uri / E: strănuta] 1 Strănut1. 2 (Rar) Forăit (la cai).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRĂNUTAT s. n. Acțiunea de a strănuta și rezultatul ei; zgomot produs de cel care strănută; strănut, strănutare. – V. strănuta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRĂNUTAT s. n. Faptul de a strănuta; zgomotul produs de strănutare; strănut. Cine știe cît aș fi dormit, dacă un strănutat neobișnuit nu m-ar fi izbit drept în ureche. HOGAȘ, M. N. 201.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRĂNUTAT n. v. STRĂNUT. /v. a strănuta
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
strănutát n., pl. urĭ. Acțiunea de a strănuta: un strănutat puternic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stărnutat sn vz strănutat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
strănutat s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
strănutat s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
strănutat s. n., pl. strănutaturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STRĂNUTAT s. v. strănut.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STRĂNUTAT s. strănut, strănutare, (rar) strănutătură, (prin Munt. și Olt.) străfig, (prin Olt.) străfigat.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
strănutat, strănutaturisubstantiv neutru
- 1. Acțiunea de a strănuta și rezultatul ei; zgomot produs de cel care strănută. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: strănut strănutare
- Cine știe cît aș fi dormit, dacă un strănutat neobișnuit nu m-ar fi izbit drept în ureche. HOGAȘ, M. N. 201. DLRLC
-
etimologie:
- strănuta DEX '98 DEX '09