strictețe sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~ță / Pl: ? / E: strict + -ețe] 1 (Adesea precedat de pp „cu”) Caracterul a ceea ce este sau trebuie să fie respectat, aplicat etc. cu cea mai mare rigoare. 2 Comportare, atitudine etc. strictă, riguroasă față de cineva sau de ceva Si: asprime (2), intransigență, rigoare, rigurozitate, severitate, strășnicie (3), (înv) strășnicire, (îvr) strictitate, Vz constrângere.

STRICTEȚE s. f. Însușirea de a fi strict; rigurozitate, severitate, asprime. Atitudinea socialistă față de muncă presupune respectarea cu strictețe a disciplinei socialiste a muncii. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2883. – Variantă: stricteță (HASDEU, I. V. 31) s. f.

STRICTEȚE s.f. Însușirea de a fi strict; rigurozitate; asprime, severitate. [< strict + -ețe].

STRICTEȚE s. f. însușirea de a fi strict; rigurozitate; asprime, severitate. (după it. strettezza)

STRICTEȚE f. 1) Caracter strict. 2) Atitudine a celui care este strict. [G.-D. stricteței] /strict + suf. ~ețe

stricteță sf vz strictețe

STRICTEȚĂ s. f. v. strictețe.

stricteță f. rigoare extremă.

*strictéță f., pl e (d. strict, după it. strettezza). Calitatea de a fi strict.

strictețe s. f., art. strictețea, g.-d. art. stricteței

strictețe s. f., art. strictețea, g.-d. art. stricteței

strictețe s. f., art. strictețea, g.-d. art. stricteței

strictețe

strictețe.

STRICTEȚE s. v. severitate.

STRICTEȚE s. asprime, constrîngere, intransigență, rigoare, rigurozitate, severitate, strășnicie, (înv.) strășnicire, (fig.) duritate. (~ regimului de internat.)