16 definiții pentru severitate

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEVERITÁTE s. f. Însușirea de a fi sever (1); asprime, strășnicie; comportarea unei persoane severe; exigență, austeritate, rigiditate. – Din fr. sévérité, lat. severitas, -atis.

SEVERITÁTE s. f. Însușirea de a fi sever (1); asprime, strășnicie; comportarea unei persoane severe; exigență, austeritate, rigiditate. – Din fr. sévérité, lat. severitas, -atis.

severitate sf [At: CALENDARIU (1794), 30/6 / Pl: ~tăți / E: fr sévérité, lat severitas, -atis] 1 Respectare cu cea mai mare rigoare a anumitor lucruri (considerate obligatorii sau recomandabile) Si: strășnicie, strictețe. 2 Manifestare, atitudine, comportare de om sever2 (2) Si: asprime, exigență, (îvr) strângere, rigurozitate. 3 (Spt) Situație în care diferența dintre punctele marcate și cele primite este foarte mare. 4 Aspect al unor obiecte, al unor construcții etc. caracterizat prin absența ornamentelor, prin simplitate, prin sobrietate etc.

SEVERITÁTE s. f. Asprime, strășnicie; rigiditate, duritate, austeritate.

SEVERITÁTE s.f. Asprime, strășnicie; rigiditate. [Cf. fr. sévérité, lat. severitas].

SEVERITÁTE s. f. asprime, exigență, rigiditate, austeritate. (< fr. sévérité, lat. severitas)

SEVERITÁTE f. 1) Caracter sever. 2) Comportament sever; asprime. /<fr. sévérité, lat. severitas, ~atis

*severltáte f. (lat. sevéritas, -átis). Caracteru de a fi sever.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

severitate s. f., g.-d. art. severității

severitate s. f., g.-d. art. severității

severitáte s. f., g.-d. art. severității; pl. severități

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SEVERITÁTE s. v. gravitate, pericol, periculozitate, primejdie, seriozitate.

SEVERITÁTE s. 1. v. exigență. 2. asprime, constrângere, intransigență, rigoare, rigurozitate, strășnicie, strictețe, (înv.) strășnicire, (fig.) duritate. (~ regimului de internat.) 3. v. seriozitate. 4. austeritate, gravitate, rigorism, sobrietate, (fig.) asprime. (~ liniilor unei construcții.)

SEVERITATE s. 1. exigență, pretenție, rigurozitate. (~ unui profesor față de elevii săi.) 2. asprime, constrîngere, intransigență, rigoare, rigurozitate, strășnicie, strictețe, (înv.) strășnicire, (fig.) duritate. (~ regimului de internat.) 3. seriozitate. (~ liniilor feței.) 4. austeritate, gravitate, rigorism, sobrietate, (fig.) asprime. (~ liniilor unei construcții.)

severitate s. v. GRAVITATE. PERICOL. PERICULOZITATE. PRIMEJDIE. SERIOZITATE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SEVERITATE. Subst. Severitate, strictețe, exigență, rigorism, rigurozitate, rigoare; asprime (fig.), strășnicie; lipsă de indulgență, intoleranță, netoleranță, neîngăduință, intransigență; implacabilitate (rar), inexorabilitate (rar); rigiditate (fig.), inflexibilitate (fig.), fermitate. Austeritate, sobrietate; puritanism, ascetism, stoicism. Disciplină, spirit de ordine. Duritate, insensibilitate; neomenie, înverșunare, îndîrjire, neîndurare, neînduplecare. Adj. Sever, strict, exigent, pretențios, rigorist, riguros, aspru (fig.), strașnic; intolerant, netolerant, neîngăduitor, intransigent, neiertător, implacabil, inexorabil; rigid (fig.), inflexibil (fig.), ferm. Auster, sobru, puritan, spartan (fig.), ascetic. Dur (fig.), insensibil (fig.), rece, distant; drastic, draconic; neomenos, inuman, neuman, neomenit (înv.), înverșunat, îndîrjit, rău, nemilos, crud, neîndurător, neîndurat, neînduplecat. Vb. A fi sever (aspru, exigent), a trata cu asprime (cu severitate), a manifesta exigență, a nu tolera, a nu ierta, a nu cruța, a strășnici (rar); a avea inimă de piatră (împietrită); a fi mînă de fier (mînă forte), a ține la respect, a nu lăsa să crîcnească, a ține în frîu, a ține din scurt, a pune șaua pe cineva, a călări pe cineva. A se îndîrji, a se înverșuna, a se înrăi; a nu se îndura, a fi crud (nemilos), a fi fără inimă, a fi rău (cîinos, negru) la inimă. Adv. Cu severitate, cu asprime, cu strășnicie, fără milă, necruțat (înv.). V. ascetism, asuprire, neîndurare, neomenie, obligație, răutate.

Intrare: severitate
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • severitate
  • severitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • severități
  • severității
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

severitatesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.