11 definiții pentru strălucit strelucit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRĂLUCÍT, -Ă, străluciți, -te, adj. 1. Care strălucește; strălucitor, lucitor, sclipitor. 2. Fig. (Despre oameni) Distins, remarcabil prin însușirile spirituale. ♦ (Despre abstracte) Plin de glorie, de onoare; glorios. ♦ Fastuos, bogat, splendid. – V. străluci.

STRĂLUCÍT, -Ă, străluciți, -te, adj. 1. Care strălucește; strălucitor, lucitor, sclipitor. 2. Fig. (Despre oameni) Distins, remarcabil prin însușirile spirituale. ♦ (Despre abstracte) Plin de glorie, de onoare; glorios. ♦ Fastuos, bogat, splendid. – V. străluci.

strălucit, ~ă [At: GCR II, 89/1 / V: (rar) ~rel~ / Pl: ~iți, ~e / E: străluci2] 1 a (Înv; asr) Strălucitor (1). 2 a (Rar; d. vreme, zile etc.) Strălucitor (2). 3 a (Înv; d. culori) Strălucitor (4). 4 a (D. ochi, privire) Strălucitor (6). 5 a (Fig) Care arată, denotă eleganță deosebită, lux excesiv, abundență etc. 6 a Care trezește admirație, care impresionează în mod profund prin eleganță deosebită, prin manifestări fastuoase, excesiv de luxoase, prin abundență etc. Si: bogat (10), fastuos, grandios, luxos, pompos, somptuos, splendid, strălucitor (8), (liv) magnific, (rar) sclipitor (4), (înv) strălucind (3), strălucios (3). 7 a (Fig; d. oameni) Care se face remarcat, care se distinge în mod deosebit prin calități sau fapte excepționale Si: celebru, ilustru, mare1, renumit, reputat, vestit. 8 a (Pex) Dotat cu o inteligență vie, cu un talent deosebit și de obicei spontan ce impresionează puternic. 9 a (D. manifestări, însușiri ale oamenilor) Care arată o asemenea inteligență sau un asemenea talent Si: sclipitor, scânteietor, strălucitor (10). 10 a Care iese din comun prin calitate sau prin valoare. 11-12 a, av (Care este) cu totul excepțional Si: (rar) străluciu2 (3), (înv) strălucind (2), strălucios (2), străluminat (2). 13 a (Pex) Care s-a acoperit de glorie Si: eroic (6), glorios (4), vitejesc, (pop) voinicesc. 14 sf (Bot; reg) Ipcărige (Gypsophila paniculata).

STRĂLUCÍT, -Ă, străluciți, -te, adj. 1. Care strălucește; strălucitor, lucios, sclipitor. Era o lună frumoasă pe cer senin și o lumină strălucită, de se vedeau lămurit, ca ziua, pădurile de pe dealurile dimprejur. SADOVEANU, O. I 400. Ce pulberi strălucite prin ceruri se întind. MACEDONSKI, O. I 116. Neguri albe, strălucite, Naște luna argintie, Ea le scoate peste ape, Le întinde pe cîmpie. EMINESCU, O. I 72. Strălucitele-i veșminte le aruncă el de groază. ALEXANDRESCU, M. 22. 2. (Despre oameni) Distins, remarcabil. A fost elev strălucit și a luat diploma cu distincție. REBREANU, R. I 95. Făcu un ospăț foarte mare în cinstea nepotu-său, la care ospăț au fost poftiți cei mai străluciți oaspeți. CREANGĂ, P. 231. Mihai îi trimise... doi soli, pe banul Mihalcea și pe logofătul Stoica, cei mai străluciți dintre sfetnicii lui. BĂLCESCU, O. II 270. ♦ Plin de strălucire; glorios. Tu nu trebuie să te gîndești la iubire înainte de a-ți face o carieră strălucită. CĂLINESCU, E. O. I 125. Au trecut timpii acei, timpi de fapte strălucite. ALEXANDRESCU, M. 16. ♦ Fastuos, bogat, splendid. După acestea... au făcut împăratul... o nuntă strălucită. SBIERA, P. 129. Din vreme în vreme da baluri strălucite. NEGRUZZI, S. I 86.

STRĂLUCÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A STRĂLUCI. 2) fig. Care se impune prin calitățile sale; excepțional; excelent. Operetă ~tă. 3) și adverbial Care trezește încântare, admirație; încântător; admirabil. A răspuns ~. /v. a străluci

strălucít, -ă adj. Ilustru, distins: un strălucit general. Mare, răsunător: o strălucită victorie. Adv. A reuși strălucit.

strelucit, ~ă a vz strălucit


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRĂLUCÍT adj. 1. v. sclipitor. 2. v. fastuos. 3. v. falnic. 4. v. vitejesc. 5. strălucitor, (livr.) briant, eclatant, (fig.) răsunător. (Un discurs ~; un succes ~.)

STRĂLUCÍT adj. v. celebru, faimos, ilustru, mare, renumit, reputat, vestit.

STRĂLUCIT adj. 1. lucios, lucitor, scînteietor, sclipitor, strălucitor, (rar) luciu, (înv. și reg.) strălucios. (Un diamant ~.) 2. bogat, fastuos, grandios, luxos, mare, pompos, somptuos, splendid, strălucitor, (livr.) magnific, (fig.) sclipitor. (Un alai ~; o nuntă ~.) 3. falnic, glorios, (înv.) fălos. (Un viitor ~.) 4. eroic, glorios, vitejesc, (pop.) voinicesc. (O faptă de arme ~.) 5.* strălucitor, (livr.) briant, eclatant, (fig.) răsunător. (Un discurs ~; un succes ~.)

strălucit adj. v. CELEBRU. FAIMOS. ILUSTRU. MARE. RENUMIT. REPUTAT. VESTIT.

Intrare: strălucit
strălucit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strălucit
  • strălucitul
  • strălucitu‑
  • străluci
  • strălucita
plural
  • străluciți
  • străluciții
  • strălucite
  • strălucitele
genitiv-dativ singular
  • strălucit
  • strălucitului
  • strălucite
  • strălucitei
plural
  • străluciți
  • străluciților
  • strălucite
  • strălucitelor
vocativ singular
plural
strelucit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

strălucit strelucit

  • 1. Care strălucește.
    exemple
    • Era o lună frumoasă pe cer senin și o lumină strălucită, de se vedeau lămurit, ca ziua, pădurile de pe dealurile dimprejur. SADOVEANU, O. I 400.
      surse: DLRLC
    • Ce pulberi strălucite prin ceruri se întind. MACEDONSKI, O. I 116.
      surse: DLRLC
    • Neguri albe, strălucite, Naște luna argintie, Ea le scoate peste ape, Le întinde pe cîmpie. EMINESCU, O. I 72.
      surse: DLRLC
    • Strălucitele-i veșminte le aruncă el de groază. ALEXANDRESCU, M. 22.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat (Despre oameni) Distins, remarcabil prin însușirile spirituale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: distins remarcabil 3 exemple
    exemple
    • A fost elev strălucit și a luat diploma cu distincție. REBREANU, R. I 95.
      surse: DLRLC
    • Făcu un ospăț foarte mare în cinstea nepotu-său, la care ospăț au fost poftiți cei mai străluciți oaspeți. CREANGĂ, P. 231.
      surse: DLRLC
    • Mihai îi trimise... doi soli, pe banul Mihalcea și pe logofătul Stoica, cei mai străluciți dintre sfetnicii lui. BĂLCESCU, O. II 270.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (Despre abstracte) Plin de glorie, de onoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: glorios 2 exemple
      exemple
      • Tu nu trebuie să te gîndești la iubire înainte de a-ți face o carieră strălucită. CĂLINESCU, E. O. I 125.
        surse: DLRLC
      • Au trecut timpii acei, timpi de fapte strălucite. ALEXANDRESCU, M. 16.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • După acestea... au făcut împăratul... o nuntă strălucită. SBIERA, P. 129.
        surse: DLRLC
      • Din vreme în vreme da baluri strălucite. NEGRUZZI, S. I 86.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi străluci
    surse: DEX '98 DEX '09