14 definiții pentru sclipitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCLIPITOR, -OARE, sclipitori, -oare, adj. Care sclipește; lucitor, lucios, strălucitor, scânteietor, sclipicios. ♦ Fig. Care se remarcă printr-o inteligență deosebită. – Sclipi + suf. -tor.

sclipitor, ~oare [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i, ~oare / E: sclipi + -tor] 1-2 a (Și prin lărgirea sensului) Care sclipește (1-2) Si: scânteietor (1-2), strălucitor, (asr) sclipind, (pfm) sclipicios (1-2), (înv) scânteios (1), scânteind, sclipit2 (1-2), (reg) sclipos. 3 av (Ca determinant al unui adjectiv, căruia îi dă valoare de superlativ) Foarte. 4 a (Reg; fig) Luxos. 5 a (D. privire, ochi) Care are o strălucire specifică, vie, ce trădează un sentiment puternic, o stare de spirit intensă Si: scăpărător (9), scâteietor (3), (înv) scâteios, sclipit2 (3). 6 a (Fig: d. oameni) Dotat cu o inteligență vie, cu un talent deosebit și de obicei spontan (ce impresionează puternic). 7 a (D. manifestări, însușiri ale oamenilor) Care arată, denotă o inteligență, un talent sclipitor (6) Si: scăpărător (11), scânteietor (5), strălucitor. 8 a (Reg; îc) Goj -~ Ileană (Cetonia-aurata). 9 a (Ent; reg; îc) Gâză ~oare Licurici (Lampyris noctiluca).

SCLIPITOR, -OARE, sclipitori, -oare, adj. Care sclipește; lucitor, lucios, strălucitor, scânteietor, sclipicios. ♦ Fig. Extrem de inteligent, foarte dotat. – Sclipi + suf. -tor.

SCLIPITOR, -OARE, sclipitori, -oare, adj. Care sclipește; lucitor, lucios, strălucitor, scînteietor. În întunericul ferestrelor, se răsuceau mereu fîșii de fum, cu mii de scîntei sclipitoare. REBREANU, R. I 275. Văpaia lunei s-așterne pe sclipitoarele întinderi. VLAHUȚĂ, N. 140. Roiau fluturi ușori, ca sclipitoare stele de aur. EMINESCU, N. 8.

SCLIPITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care sclipește; scânteietor; lucitor. Stea ~oare. 2) fig. Care vădește aptitudini intelectuale deosebite. Inteligență ~oare. /a sclipi + suf. ~tor

sclipitór, -oáre adj. Care sclipește: o zăpadă sclipitoare. – Și sclipicĭos (Trans.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sclipitor adj. m., pl. sclipitori; f. sg. și pl. sclipitoare

sclipitor adj. m., pl. sclipitori; f. sg. și pl. sclipitoare

sclipitor adj. m., pl. sclipitori; f. sg. și pl. sclipitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCLIPITOR adj. 1. licăritor, lucitor, scânteietor, (astăzi rar) sclipind, (pop. și fam.) sclipicios, (înv.) scânteind, scânteios. (O lumină ~oare.) 2. lucios, lucitor, scânteietor, strălucit, strălucitor, (rar) luciu, (înv. și reg.) strălucios. (Un diamant ~.) 3. v. strălucitor. 4. lucios, lucitor, scânteietor, (rar) luciu, (înv.) sclivisit. (Un material ~.)

SCLIPITOR adj. v. bogat, fastuos, grandios, luxos, mare, pompos, somptuos, splendid, strălucit, strălucitor.

SCLIPITOR adj. 1. licăritor, lucitor, scînteietor, (astăzi rar) sclipind, (pop. și fam.) sclipicios, (înv.) scînteind, scînteios. (O lumină ~.) 2. lucios, lucitor, scînteietor, strălucit, strălucitor, (rar) luciu, (înv. și reg.) strălucios. (Un diamant ~.) 3. scăpărător, scînteietor, strălucitor, (rar) sticlitor. (Ochi ~.) 4. lucios, lucitor, scînteietor, (rar) luciu, (înv.) sclivisit. (Un material ~.)

sclipitor adj. v. BOGAT. FASTUOS. GRANDIOS. LUXOS. MARE. POMPOS. SOMPTUOS. SPLENDID. STRĂLUCIT. STRĂLUCITOR.

Intrare: sclipitor
sclipitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sclipitor
  • sclipitorul
  • sclipitoru‑
  • sclipitoare
  • sclipitoarea
plural
  • sclipitori
  • sclipitorii
  • sclipitoare
  • sclipitoarele
genitiv-dativ singular
  • sclipitor
  • sclipitorului
  • sclipitoare
  • sclipitoarei
plural
  • sclipitori
  • sclipitorilor
  • sclipitoare
  • sclipitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sclipitor, sclipitoareadjectiv

  • 1. Care sclipește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În întunericul ferestrelor, se răsuceau mereu fîșii de fum, cu mii de scîntei sclipitoare. REBREANU, R. I 275. DLRLC
    • format_quote Văpaia lunei s-așterne pe sclipitoarele întinderi. VLAHUȚĂ, N. 140. DLRLC
    • format_quote Roiau fluturi ușori, ca sclipitoare stele de aur. EMINESCU, N. 8. DLRLC
    • 1.1. figurat Care se remarcă printr-o inteligență deosebită. DEX '09
etimologie:
  • Sclipi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.