8 definiții pentru stors (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STORS1 s. n. Stoarcere. ♦ Timpul când se stoarce mustul. – V. stoarce.

STORS1 s. n. Stoarcere. ♦ Timpul când se stoarce mustul. – V. stoarce.

STORS1 s. n. Stoarcere; timpul cînd se storc strugurii pentru a se face vinul. Zis-a badea să nu joc Pîn’ la storsul vinului. POP.

stors a. 1. apăsat tare; 2. fig. secat de puteri. ║ n. acțiunea de a stoarce: storsul vinului.

stors n., pl. urĭ. Acțiunea de a stoarce mereŭ: storsu strugurilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STORS s. presare, stoarcere, tescuire, tescuit, zdrobire, (înv. și reg.) storsură. (~ strugurilor.)

Intrare: stors (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stors
  • storsul
  • storsu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • stors
  • storsului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

stors (s.n.)

etimologie:

  • vezi stoarce
    surse: DEX '09 DEX '98