17 definiții pentru stol

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STOL, stoluri, s. n. 1. Grup (mare) de păsări zburătoare de același fel. 2. Grup (mare) de ființe omenești; pâlc, ceată. ♦ Spec. (Înv.) Coloană de soldați; grosul unei armate. ♦ (Rar) Mulțime, grămadă de lucruri de același fel. 3. (Reg.) Mănunchi, buchet. – Din ngr. stólos „flotă”.

STOL, stoluri, s. n. 1. Grup (mare) de păsări zburătoare de același fel. 2. Grup (mare) de ființe omenești; pâlc, ceată. ♦ Spec. (Înv.) Coloană de soldați; grosul unei armate. ♦ (Rar) Mulțime, grămadă de lucruri de același fel. 3. (Reg.) Mănunchi, buchet. – Din ngr. stólos „flotă”.

stol4 s [At: GHICA, S. XVIII / Pl: ? / E: rs стол] (Rsî) Masă1 (1).

stol2 sn [At: CORESI, EV. 176 / V: (reg) ~or / Pl: ~uri / E: ngr στόλος] 1 (Înv) Coloană de soldați Vz ceată, pâlc, steag (7). 2 (Înv) Grosul unei armate. 3 (În religia creștină; prc) Armată cerească. 4 (Îvr) Escadră (navală). 5 (De obicei udp „de” care arată componența) Grup (mare) de păsări zburătoare, de insecte etc. de același fel care trăiesc, se hrănesc și se deplasează laolaltă Si: cârd1 (1), (reg) ciopor (1), toană2 (1) toi3 Vz banc, roi2. 6 (Pan; de obicei udp „de” care arată componența) Număr (relativ mare) de persoane strânse (neorganizat) laolaltă Si: buluc (6), ceată1 (18), cârd1 (2), droaie1 (2), gloată (1), grămadă (9), grup (6), mulțime, pâlc, (pop) crilă (2), liotă, (înv) cin2 (6), tacâm, (reg) canara (4), ciopor (2), ciurdă (3), clapie, mișină V bandă, clică, gașcă, mulțime. 7 (Pan; de obicei udp „de” care arată felul) Mulțime de obiecte, de procese, de imagini etc. de același fel. 8 (Reg) Mănunchi. 9 (Reg; pex) Panicul la porumb. 10 (Rar) Tufă. 11 (Rar) Pădure între două poiene. 12 (Olt; Trs; pex) Salbă1 (1).

STOL2, stoluri, s. n. 1. Cîrd (mare) de păsări zburătoare de același fel. Un stol de rațe trecu vîjîind peste livezi spre iazul din vale. SADOVEANU, O. II 74. E liniște. Un stol de grauri se lasă, pieziș, în apropiere. Razele soarelui își scutură, tremurînd, praful de aur în aer. GÎRLEANU, L. 38. Era o zi frumoasă de primăvară; stoluri de rîndunele de curînd sosite zburau neliniștite, gălăgioase; aripioarele lor ascuțite sclipeau în bătaia soarelui. VLAHUȚĂ, O. A. 371. ◊ (În comparații și metafore) Și păreri de rău trecute Cad pe inima-i trudită, Ca un stol de pasări mute Pe-o grădină părăsită. TOPÎRCEANU, B. 71. Norii vin stoluri Pe-ntinderea largă. COȘBUC, P. I 188. ◊ Fig. Îmi apar icoane din copilărie, stoluri de amintiri vechi nechemate. VLAHUȚĂ, R. P. 43. Un stol de gînduri aspre trecu peste-a lui frunte. EMINESCU, O. I 93. Stoluri, stoluri trec prin minte Dulci iluzii. id. ib. 105. 2. Grup de ființe omenești; pîlc, ceată. Jos, jos în stradă, un stol de copii își zornăie clopoțeii-arginții ai rîsului fraged. DEȘLIU, N. 11. Intrai în ograda unei mari clădiri din coastele unei biserici și un stol de fete între opt și zece ani, în fuga mare, se repeziră înaintea mea. HOGAȘ, M. N. 17. Cu cofița pe-ndelete Vin neveste de la rîu; Și cu poala prinsă-n brîu Vin cîntînd în stoluri fete, De la grîu. COȘBUC, P. I 47. 3. (Învechit) Coloană, șir de soldați, grosul unei armate. Domnind semeț, și tînăr pe roinicele stoluri Căror a mea ființă un semizeu părea. EMINESCU, O. I 91. Stolul oștilor turcești acum se pornise spre țară. BĂLCESCU, O. II 72. 4. Fig. Mulțime, grămadă de lucruri de același fel. Vîntul toamnei vîjîie și un stol de frunze se abate la fereastră. SADOVEANU, O. I 335. [Era] înconjurat de mezelicuri și de un stol de butelci pline cu vinul cel mai chilimbariu. GANE, N. III 172. Vîntul spulbera fulgii de zăpadă în vîrteje și stoluri. DELAVRANCEA, H. T. 249. 5. (Regional, rar) Mănunchi, buchet. Cu fusta sumeasă-n brîu, În mînă c-un stol de grîu. ȘEZ. VII 22.

STOL ~uri n. 1) Mulțime de păsări zburătoare din aceeași specie, adunate împreună. ~ de vrăbii.În ~ uri a) rânduri-rânduri; b) în grămezi. 2) Grup numeros și neorganizat de persoane. 3) fig. Mulțime, grămadă de lucruri de același fel. /<ngr. stólos

stol n. 1. massă în mișcare: stolul oștirilor turcești BĂLC.; 2. cârd de păsări ce sboară împreună: din zare depărtată răsar’ un stol de corbi EM.; 3. fig. grămadă: stoluri, stoluri trec prin minte dulci iluzii EM. [Gr. bizantin STÓLOS, flotă, termen nautic cu sensul generalizat: mare număr de corăbii, mulțime de lucruri sau de ființe în mișcare].

stol n., pl. urĭ (mgr. stólos, flotă, vgr. „expedițiune, flotă, trupă”). Vechĭ. Trupă ordonată, coloană: un stol de Leșĭ (Cost. 1, 279). Cîrd mare de păsărĭ zburătoare, de lăcuste (saŭ și de copiĭ, de tinerĭ): un stol de ciorĭ. Organizațiune străjerească pe lîngă o școală, o fabrică ș. a. Serbia. Tufă. V. stolos, poșidic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STOL s. 1. cârd, (reg.) toană, toi, (Olt. și Transilv.) ciopor. (Un ~ de rândunele.) 2. v. ceată.

STOL s. 1. cîrd, (reg.) toană, toi, (Olt. și Transilv.) ciopor. (Un ~ de rîndunele.) 2. bandă, buluc, ceată, cîrd, droaie, gloată, grămadă, grup, mulțime, pîlc, (pop.) crilă, liotă, (reg.) canara, ciurdă, mișină, (Olt. și Transilv.) ciopor, (Olt. și Ban.) clapie, (înv.) cin, tacîm. (Un ~ de copii.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

stol (-luri), s. n.1. Masă. – 2. Reședință, capitală. – Megl. stol „scaun”. Sl. stolŭ „bază”, din v. germ. stôls (› germ. Stuhl), cf. cr., slov., rus. stol „masă” (Cihac, II, 370). Înv.Der. stoler, s. m. (tîmplar, dulgher), din sl. stolarĭ, rut., rus. stoljar (Tiktin; Conev 76); stolerie, s. f. (tîmplărie); stoleriță s. f. (nevastă de tîmplar); stoliță, s. f. (înv., capitală, reședință), dim sb., rus. stolica; stolnic, s. m. (înv., servitor care se ocupa de masă; înv., băiat la bucătărie; dregător domnesc, șeful bucătărie palatului; din sec. XVIII, titlu onorific de boierie, asimilat de Regulamentul Organic cu gradul de căpitan), din sl. stolĭnikŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46); stolniceasă, s. f. (nevastă de stolnic); stolnicie, s. f. (slujba de stolnic); stolnicel, s. m. (băiat care servea masa). – Din rom. provine ngr. στόλνιϰος (Meyer, Neugr. St., II, 79).

stol (-luri), s. n.1. (Înv.) Coloană de soldați în ordine de mers sau de bătaie. – 2. Grup de păsări. – 3. Mulțime, grămadă, gloată, partidă. Mgr. στόλος (Roesler 575; Cihac, II, 703; Murnu; Densusianu, Rom., XXXIII, 286; cf. REW 8276). – Der. stoli, vb. (a reuni, a grupa, a pune în ordine).

Intrare: stol
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stol
  • stolul
  • stolu‑
plural
  • stoluri
  • stolurile
genitiv-dativ singular
  • stol
  • stolului
plural
  • stoluri
  • stolurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stol, stolurisubstantiv neutru

  • 1. Grup (mare) de păsări zburătoare de același fel. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cârd diminutive: stolișor
    • format_quote Un stol de rațe trecu vîjîind peste livezi spre iazul din vale. SADOVEANU, O. II 74. DLRLC
    • format_quote E liniște. Un stol de grauri se lasă, pieziș, în apropiere. Razele soarelui își scutură, tremurînd, praful de aur în aer. GÎRLEANU, L. 38. DLRLC
    • format_quote Era o zi frumoasă de primăvară; stoluri de rîndunele de curînd sosite zburau neliniștite, gălăgioase; aripioarele lor ascuțite sclipeau în bătaia soarelui. VLAHUȚĂ, O. A. 371. DLRLC
    • format_quote în comparații / la comparativ metaforic Și păreri de rău trecute Cad pe inima-i trudită, Ca un stol de pasări mute Pe-o grădină părăsită. TOPÎRCEANU, B. 71. DLRLC
    • format_quote în comparații / la comparativ metaforic Norii vin stoluri Pe-ntinderea largă. COȘBUC, P. I 188. DLRLC
    • format_quote figurat Îmi apar icoane din copilărie, stoluri de amintiri vechi nechemate. VLAHUȚĂ, R. P. 43. DLRLC
    • format_quote figurat Un stol de gînduri aspre trecu peste-a lui frunte. EMINESCU, O. I 93. DLRLC
    • format_quote figurat Stoluri, stoluri trec prin minte Dulci iluzii. EMINESCU, O. I 105. DLRLC
  • 2. Grup (mare) de ființe omenești. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Jos, jos în stradă, un stol de copii își zornăie clopoțeii-arginții ai rîsului fraged. DEȘLIU, N. 11. DLRLC
    • format_quote Intrai în ograda unei mari clădiri din coastele unei biserici și un stol de fete între opt și zece ani, în fuga mare, se repeziră înaintea mea. HOGAȘ, M. N. 17. DLRLC
    • format_quote Cu cofița pe-ndelete Vin neveste de la rîu; Și cu poala prinsă-n brîu Vin cîntînd în stoluri fete, De la grîu. COȘBUC, P. I 47. DLRLC
    • 2.1. prin specializare învechit Coloană de soldați; grosul unei armate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: coloană
      • format_quote Domnind semeț și tînăr pe roinicele stoluri Căror a mea ființă un semizeu părea. EMINESCU, O. I 91. DLRLC
      • format_quote Stolul oștilor turcești acum se pornise spre țară. BĂLCESCU, O. II 72. DLRLC
    • 2.2. rar Mulțime, grămadă de lucruri de același fel. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vîntul toamnei vîjîie și un stol de frunze se abate la fereastră. SADOVEANU, O. I 335. DLRLC
      • format_quote [Era] înconjurat de mezelicuri și de un stol de butelci pline cu vinul cel mai chilimbariu. GANE, N. III 172. DLRLC
      • format_quote Vîntul spulbera fulgii de zăpadă în vîrteje și stoluri. DELAVRANCEA, H. T. 249. DLRLC
  • 3. regional Buchet, mănunchi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu fusta sumeasă-n brîu, În mînă c-un stol de grîu. ȘEZ. VII 22. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.