12 definiții pentru stăvili


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STĂVILÍ, stăvilesc, vb. IV. Tranz. 1. A bara cursul unei ape cu ajutorul unui stăvilar; a zăgăzui. 2. Fig. A opri, a împiedica sau a face să înceteze ori să se atenueze ceva. – Din stavilă.

STĂVILÍ, stăvilesc, vb. IV. Tranz. 1. A bara cursul unei ape cu ajutorul unui stăvilar; a zăgăzui. 2. Fig. A opri, a împiedica sau a face să înceteze ori să se atenueze ceva. – Din stavilă.

STĂVILÍ, stăvilesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune stavilă cursului unei ape; a zăgăzui. Dacă ploua, Bujor își aducea aminte de iazul de la țarina Bouarului și se întreba dacă este stăvilit ori nu. SLAVICI, N. I 53. 2. Fig. A opri, a împiedica, a face să înceteze (ceva). Străduindu-se să-și stăvilească enervarea, explică... GALAN, B. I 8. Află furtuna ce îl amenința și începu a se pregăti în grabă a o stăvili cu toată puterea ambelor țări ce stăpînea. BĂLCESCU, O. II 278.

A STĂVILÍ ~ésc tranz. 1) (torente de apă) A opri cu ajutorul unei stavile; a pune un baraj; a zăgăzui; a îndigui; a bara. 2) fig. (acțiuni, planuri, idei etc.) A împiedica să se manifeste; a frâna. /Din stăvilă

stăvilì v. 1. a pune o stavilă; 2. fig. a opri în loc: să se grăbească a stăvili furtuna BĂLC.

stăvilésc v. tr. (d. stavilă). Opresc printr’o stavilă: a stăvili apa, fig. relele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stăvilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stăvilésc, imperf. 3 sg. stăvileá; conj. prez. 3 să stăvileáscă

stăvilí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stăvilésc, imperf. 3 sg. stăvileá; conj. prez. 3 sg. și pl. stăvileáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STĂVILÍ vb. 1. v. zăgăzui. 2. v. îndigui. 3. v. tempera. 4. v. împiedica.

STĂVILÍ vb. v. curma, întrerupe, opri.

stăvili vb. v. CURMA. ÎNTRERUPE. OPRI.

STĂVILI vb. 1. a bara, a zăgăzui, (Bucov.) a hăti. (A ~ o apă.) 2. a îndigui, a zăgăzui. (A ~ malul unui rîu.) 3. a domoli, a potoli, a stăpîni, a tempera, (fig.) a înfrîna, a zăgăzui. (I-a mai ~ entuziasmul.) 4. a împiedica, a înfrîna, a opri, (fig.) a frîna. (Nu puteau ~ avîntul revoluționar.)

Intrare: stăvili
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stăvili
  • stăvilire
  • stăvilit
  • stăvilitu‑
  • stăvilind
  • stăvilindu‑
singular plural
  • stăvilește
  • stăviliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stăvilesc
(să)
  • stăvilesc
  • stăvileam
  • stăvilii
  • stăvilisem
a II-a (tu)
  • stăvilești
(să)
  • stăvilești
  • stăvileai
  • stăviliși
  • stăviliseși
a III-a (el, ea)
  • stăvilește
(să)
  • stăvilească
  • stăvilea
  • stăvili
  • stăvilise
plural I (noi)
  • stăvilim
(să)
  • stăvilim
  • stăvileam
  • stăvilirăm
  • stăviliserăm
  • stăvilisem
a II-a (voi)
  • stăviliți
(să)
  • stăviliți
  • stăvileați
  • stăvilirăți
  • stăviliserăți
  • stăviliseți
a III-a (ei, ele)
  • stăvilesc
(să)
  • stăvilească
  • stăvileau
  • stăvili
  • stăviliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)