23 de definiții pentru stăvi stei străvi
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STĂVÍ, stăvesc, vb. IV. Refl. (Reg.; mai ales în construcții negative) 1. A se așeza, a se stabili într-un loc; a se aciua. 2. A se alege cu ceva, a putea realiza ceva. – Din sl. staviti.
STĂVÍ, stăvesc, vb. IV. Refl. (Reg.; mai ales în construcții negative) 1. A se așeza, a se stabili într-un loc; a se aciua. 2. A se alege cu ceva, a putea realiza ceva. – Din sl. staviti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Valery
- acțiuni
stăvi [At: (a. 1696) IORGA, S. D. XII, 282 / V: (reg) stei, stră~ / Pzi: ~vesc / E: vsl ставити] 1 vr (Îrg; mai ales îcn) A se stabili (1). 2-3 vir (Îrg; mai ales îcn) A trăi. 4 vr (Îg; mai ales îcn) A se menține. 5 vr (Îrg; prc; mai ales îcn) A crește (1). 6 vr A se alege (52) cu … 7 vr A rămâne. 8-9 vri (Mun) A se aduna (13). 10-11 vri A se păstra. 12 vi A avea pace, liniște. 13 vi (Pex) A se potoli.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STĂVÍ, stăvesc, vb. IV. Refl. (Învechit și popular, mai ales în construcții negative) 1. A se statornici, a se așeza, a se stabili. Era așa de stricătoare bala de fiară, încît turmele de oi nu se mai stăveau prin preajmă de răul lui. ISPIRESCU, U. 30. Cotoșmanul era un pisic cuminte. Șoarecii nu se mai stăveau prin casa aceea. id. L. 285. ♦ A avea ființă, a exista; (despre persoane) a fi în viață, a trăi. Se spune că odată... caprele zburau prin pomi și mîncau toți pomii. Nu se mai stăveau frunzișoare și verdeață prin pomi. I. CR. III 275. ◊ Intranz. Pe cine lovea, Nu mai stăvea. PĂSCULESCU, L. P. 215. 2. A se alege cu ceva, a putea avea ceva. Pe Cuejdi precum pe Bistricioară, Nici într-o primăvară Nu se stăvesc cu moară. DONICI, F. 48.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stăvì v. a se statornici: șoarecii nu se mai stăviau prin casă ISP. [Cf. slav. STAVITI, a consta].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STEI, steiuri, s. n. Colț (ascuțit) de stâncă. ♦ (Rar) Bolovan de piatră, de sare etc. – Cf. sb. stenje.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stei1 sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~uri și (rar, m) ~ / E: nct] 1 Colț (ascuțit) de stâncă. 2 (Pex) Stâncă (1). 3 (Fig) Fâșie de pământ pietros. 4 (Rar) Bolovan (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stei2 v vz stăvi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
străvi v vz stăvi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STEI, steiuri, s. n. Colț (ascuțit) de stâncă. ♦ (Rar) Bolovan de piatră, de sare etc. – Cf. scr. stenje.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STEI, steiuri, s. n. (Uneori determinat prin «de stîncă», «de piatră») Colț de stîncă, stîncă ascuțită. Colo sus, la Toroioagă, Numai piatră și zănoagă Și steiuri de stîncă seacă... DEȘLIU, M. 5. Să fi căzut?... Cătălin?... El, care sărea din stei în stei, care urca muchia ca o capră sălbatică? DELAVRANCEA, O. II 120. Mai cățărîndu-se din stei în stei, mai de-a bușele... se urcă deasupra muntelui. ISPIRESCU, L. 195. ◊ Fig. Prea-nțeleptul de trei zile, în extazul lui... Era stei de nemișcare și cu ochii în pămint. MACEDONSKI, O. I 100. ♦ Fîșie de pămînt pietros. Tatăl tău cu plugul ară steiul, zgîrie pămîntul lui puțin. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 167-168, 9/1. ♦ (Rar) Bucată, bolovan mare de piatră, de sare etc. [Fața lacului] sta linsă, limpede, înghețată, ca un stei de sare străvezie. GALACTION, O. I 44. [Aias] Scutul lui Ector a spart cu steiul cît piatra de moară. MURNU, I. 143. – Pl. și: (m.) stei (ISPIRESCU, M. V. 47).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STEI ~uri n. 1) Stâncă ascuțită. 2) Bucată compactă dintr-o materie oarecare (de piatră, de sare etc.). [Monosilabic] /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
steiu n. stană: cățărânduse din steiu în steiu ISP. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stăvésc (mă) v. refl. (vsl. stavati și -viti, a se opri, d. stati, a sta. V. stavă, pri- și ză-stăvesc). Mă așez, mă stabilesc, trăĭesc: șoariciĭ nu se pot stăvi la noĭ de frica pisiciĭ. Ban. Trans. Mă liniștesc, am răgaz: nu mă pot stăvi să vin pe la tine de mulțimea trebilor. Mă aleg cu, posed, am: nu ne putem stăvi cu găinĭ de atîțĭa dihorĭ, m’am stăvit cu puținĭ banĭ. – Și ast- (Trans.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) steĭ n., pl. urĭ (sîrb. stenje, stena, stîncă, vsl. stĭena. V. stan, stîncă). Vest. Stîncă: cățărîndu-se din steĭ în steĭ (Isp.), pe steĭurĭ de cremene (CL. 1912, 1202), un bolovan dintr’un steĭ (Univ. 19 Ian. 1916, coresp. T. Jiuluĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) steĭ n., pl. urĭ (poate d. stea: stea în frunte = steĭ!). Munt. Pată de păr alb în frunte la caĭ. V. bălțat și țintat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
!stăví (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se stăvéște, imperf. 3 sg. se stăveá; conj. prez. 3 să se stăveáscă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stăvésc, imperf. 3 sg. stăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. stăveáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stei s. n., pl. stéiuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stei s. n., pl. stéiuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
STĂVÍ vb. v. astâmpăra, așeza, cuminți, domoli, fixa, instala, liniști, opri, potoli, stabili, statornici.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stăvi vb. v. ASTÎMPĂRA. AȘEZA. CUMINȚI. DOMOLI. FIXA. INSTALA. LINIȘTI. OPRI. POTOLI. STABILI. STATORNICI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
stăví (-vésc, ít), vb. refl. – 1. A se stabili, a se aciua. – 2. A rămîne cu ceva, a păstra, a conserva. – Var. astăvi. Sl. staviti (Cihac, II, 364; cf. Miklosich, Slaw. Elem., 46), cf. năstav, stative. – Der. stavăr, s. n. (înv., Mold., constanță, perseverență), pe care Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 303, îl considera de origine dacică și Tiktin, legat de lat. stabilis; stavă, s. f. (herghelie, islaz de cai, paradă, montă), din sl. stava „poziție, stat”; stăvar, s. m. (păzitor de cai); stavilă (megl. stăvilă), s. f. (baraj, stăvilar; obstacol, barieră), din sl. (bg.) stavilo (Conev 81); stăvilar, s. n. (baraj); stăvili, vb. (a pune stavile, a zăgăzui; a opri, a împiedica).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stéi (-ie), adj. – Breaz, cu pată albă în frunte. Origine incertă. Ar putea fi un lat. *stēlleius (Diculescu 176) sau *stēlleus (Graur, GS, VI, 335). Mai probabil direct de la stea, chiar dacă Tiktin găsește der. surprinzătoare; trebuie să se pornească de la stei, pl. lui *stel, cu suf. dim.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv neutru (N67) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |