14 definiții pentru stănog


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STĂNÓG, stănoage, s. n. 1. Bară de lemn sau de fier care desparte caii sau vitele în grajd. 2. Țăruș (cu care se priponește calul); pripon. – Din rus., ucr. stanok.

stănog sn [At: DAMÉ, T. 49 / V: ~oa sf / Pl: ~oage / E: ucr станок; stănoagă sgp] 1 Fiecare dintre barele de lemn sau, mai rar, din metal, care despart locurile pe care le ocupă vitele sau caii într-un grajd Si: stavilă (4). 2 (Mol; Buc; pex) Fiecare dintre despărțiturile dintr-un grajd în care stau caii. 3 (Reg) Țăruș pentru priponit caii. 4 (Reg) Stâlp înfipt în pământ pentru instalarea unei spânzurători. 5 (Mun) Balustradă (2). 6 (Mol; Buc) „Instalație pentru potcovit caii”. 7 (Reg; la casă) Obadă. 8 (Tip; îf stănoagă) Raft în formă de pupitru pe care se așază casetele cu litere în vederea culegerii unui text.

STĂNÓG, stănoage, s. n. 1. Barieră de lemn sau de fier care desparte caii sau vitele în grajd. 2. Țăruș (cu care se priponește calul); pripon. – Din rus., ucr. stanok.

STĂNÓG, stănoage, s. n. 1. (Mai ales la pl.) Barieră de lemn sau de fier, așezată orizontal, pentru a despărți caii sau vitele în grajd; p. ext. despărțitura obținută astfel. Își legă calul între stănoage, pe-un așternut gros de paie. CAMILAR, N. II 457. Descoperi alți opt cai voinici, cu părul lucios, nechezînd nerăbdători între stănoage. CAMIL PETRESCU, O. II 161. 2. Pripon, țăruș (cu care se priponesc caii).

stănoa sf vz stănog

stanog n. Mold. 1. barieră de lemn ce desparte vitele în staul spre a nu se bate ori împunge; 2. priponul calului. [Origină necunoscută].

stanóg și stănóg n., pl. oage, stanoágă și stănoágă f., pl. e (rus. stanók, dim d. stan, stațiune. V. stînă). Primez orĭ barieră de lemn (o prăjină groasă atîrnată de lanțurĭ) care desparte caiĭ (saŭ alte vite) în grajd. – În Dor. și „stîlp”: stânogu, groapa funia și tot (p. spînzurătoare). Neam. Rom. Pop. 2, 336. V. răzlog.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stănóg (barieră, pripon) s. n., pl. stănoáge

stănóg (barieră, pripon) s. n., pl. stănoáge


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STĂNÓG s. v. pripon, țăruș.

stănog s. v. PRIPON. ȚĂRUȘ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

stănóg, stănoáge, s.n. (reg.) 1. barieră de lemn sau de fier ce desparte caii sau vitele în grajd. 2. țăruș de priponit calul; pripon. 3. stâlp înfipt în pământ pentru instalarea unei spânzurători. 4. balustradă. 5. instalație pentru potcovit caii. 6. (la casă) obada (talpa) casei. 7. (în forma: stănoagă) raft în formă de pupitru pe care se așază casetele cu literele, în vederea culegerii unui text.

STĂNOÁGĂ, stănoage, s. f. (Reg.) Bară de lemn ce delimitează un podeț sau separă animalele în grajd.

Intrare: stănog
substantiv neutru (N21)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stănog
  • stănogul
  • stănogu‑
plural
  • stănoage
  • stănoagele
genitiv-dativ singular
  • stănog
  • stănogului
plural
  • stănoage
  • stănoagelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

stănog

  • 1. Bară de lemn sau de fier care desparte caii sau vitele în grajd.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Își legă calul între stănoage, pe-un așternut gros de paie. CAMILAR, N. II 457.
      surse: DLRLC
    • Descoperi alți opt cai voinici, cu părul lucios, nechezînd nerăbdători între stănoage. CAMIL PETRESCU, O. II 161.
      surse: DLRLC
  • 2. Țăruș (cu care se priponește calul).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pripon țăruș

etimologie: