stănog, stănoage, s.n. (reg.) 1. barieră de lemn sau de fier ce desparte caii sau vitele în grajd. 2. țăruș de priponit calul; pripon. 3. stâlp înfipt în pământ pentru instalarea unei spânzurători. 4. balustradă. 5. instalație pentru potcovit caii. 6. (la casă) obada (talpa) casei. 7. (în forma: stănoagă) raft în formă de pupitru pe care se așază casetele cu literele, în vederea culegerii unui text.