SPLENDID, -Ă, splendizi, -de, adj. Foarte frumos, minunat, strălucitor, măreț. V. grandios. Uite ce splendid e apusul soarelui! REBREANU, I. 101. Pornește-a scrie cel mai splendid al lui articol. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 8. Cine ar putea să rostească tot ce spune ochiului și minții aceste splendide idealizări plastice ale artei vînătorești, acela ar face cel mai minunat panegiric al acestei arte. ODOBESCU, S. III 53. Văd... splendide orașe și lacuri de smarald. ALECSANDRI, P. A. 110. ◊ (Adverbial) Coloane nalte, bolți arcate splendid. EMINESCU, O. IV 107. – Accentuat și: splendid.