15 definiții pentru speculant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPECULÁNT, -Ă, speculanți, -te, s. m. și f. Persoană care face speculă (1). ◊ (Adjectival) Negustor speculant. – Din germ. Spekulant.

SPECULÁNT, -Ă, speculanți, -te, s. m. și f. Persoană care face speculă (1). ◊ (Adjectival) Negustor speculant. – Din germ. Spekulant.

SPECULÁNT, -Ă, speculanți, -te, s. m. și f. Persoană care face speculă (1). Unde duci marfa, speculantule? țipa cineva. GALAN, B. I 17. Țirțec era un speculant netrebnic. Pentru ca să nu facă focul, ghemuise, iarna, pe toți copiii într-o chilie, iar seara nu le da de mîncare decît porumb fiert în lapte. CĂLINESCU, E. 77. Toți acești mulți speculanți... sleiesc toată sudoarea norodului, făr’ de a pricinui nici unul acestui neam, acestor frați, folos măcar cît bobul de mei. GOLESCU, Î. 45.

SPECULÁNT, -Ă, speculanți, -te, s. m. și f. Persoană care face speculă (1).Germ. spekulant.

SPECULÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care face speculă cu diferite mărfuri sau produse; afacerist; speculator. [Cf. germ. Spekulant].

SPECULÁNT, -Ă s. m. f. cel care face speculă; afacerist. (< germ. Spekulant)

SPECULÁNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care speculează. /<germ. Spekulant

speculant m. cel ce face speculă.

*speculánt, -ă s. și adj. (germ. spekulant, după anal. luĭ fabrikant, musikant; bg. spekulant. Fr. spéculateur). Defav. Cel ce face speculă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

speculánt s. m., pl. speculánți

speculánt s. m., pl. speculánți

speculántă s. f., g.-d. art. speculántei; pl. speculánte

speculántă s. f., pl. speculánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPECULÁNT s., adj. afacerist, profitor, (înv.) speculator, (fam.) bișnițar. (E un ~ fără scrupule.)

SPECULANT s., adj. afacerist, profitor, (înv.) speculator. (E un ~ fără scrupule.)

Intrare: speculant
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • speculant
  • speculantul
  • speculantu‑
plural
  • speculanți
  • speculanții
genitiv-dativ singular
  • speculant
  • speculantului
plural
  • speculanți
  • speculanților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)