SPECULANT, -Ă, speculanți, -te, s. m. și f. Persoană care face speculă (1). Unde duci marfa, speculantule? țipa cineva. GALAN, B. I 17. Țirțec era un speculant netrebnic. Pentru ca să nu facă focul, ghemuise, iarna, pe toți copiii într-o chilie, iar seara nu le da de mîncare decît porumb fiert în lapte. CĂLINESCU, E. 77. Toți acești mulți speculanți... sleiesc toată sudoarea norodului, făr’ de a pricinui nici unul acestui neam, acestor frați, folos măcar cît bobul de mei. GOLESCU, Î. 45.