8 definiții pentru spânzurat (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPÂNZURÁT2, -Ă, spânzurați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care a fost omorât sau s-a sinucis prin spânzurare. ♦ (Fam.; substantivat) Epitet dat unui copil sau unui tânăr care se ține de pozne, de nebunii; ștrengar, neastâmpărat. 2. Agățat, atârnat, suspendat. – V. spânzura.

SPÂNZURÁT2, -Ă, spânzurați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care a fost omorât sau s-a sinucis prin spânzurare. ♦ (Fam.; substantivat) Epitet dat unui copil sau unui tânăr care se ține de pozne, de nebunii; ștrengar, neastâmpărat. 2. Agățat, atârnat, suspendat. – V. spânzura.

spânzurat2, ~ă [At: POLIZU / Pl: ~ați, ~e / E: spânzura] 1 a Căzut liber în jos, fiind fixat cu (un capăt din) partea superioară de ceva Si: agățat2 (1), atârnat2 (1), prins2, suspendat2, (liv) acroșat2, (pop) aninat2, zgrepțănat2. 2-4 a Omorât, executat sau sinucis prin spânzurătoare (6) Si: strangulat2. 5 smf (Pop; art.; îcs) De-a ~ul (sau ~a) Joc de copii pentru două persoane, în care una scrie prima și ultima literă dintr-un cuvânt, înlocuind restul literelor prin liniuțe, iar cealaltă persoană trebuie să ghicească, în succesiunea lor normală, literele care lipsesc, fiecare greșeală fiind penalizată cu o linie ce constituie partea unei spânzurători (6) sau a chipului celui spânzurat Si: (pop) de-a ~rătoarea (5). 6 a (Reg; d. oameni) Deșirat2 (7). 7 sm (Fam; dep) Ștrengar. 8 sm (Fam; dep; pex) Om de nimic.

SPÂNZURÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SPÂNZURA. 2) și substantival fam. (despre copii) Care este neastâmpărat; zbânțuit; zvăpăiat. /v. a (se) spânzura

spânzurat a. suspendat: pădurile spânzurate pe coastele tale BĂLC. ║ m. vrednic de ștreang.

SPÎNZURÁT2, -Ă, spînzurați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Omorît sau mort prin spînzurătoare. (Substantivat) De o creangă crescută mai drept, Atîrna, ca un băț de alt băț, Un om cu capul prăvălit pe piept... spînzuratul tăcea. DEȘLIU, G. 41. Pădurea spînzuraților [titlu]. REBREANU. ◊ Expr. A vorbi de funie în casa spînzuratului v. funie. ♦ (Substantivat) Epitet dat unui copil sau unui tînăr care face fapte rele, se ține de pozne, de nebunii; ștrengar, neastîmpărat, zburdalnic; afurisit. Mare spînzurat Alexe ăsta! Cît a stat acasă, vro zece zile, mai nu l-a văzut nimeni prin sat. V. ROM. noiembrie 1953, 97. Mi-a tras o chelfăneală ca aceea, zicînd: Na! satură-te de cireșe! de-amu să știi că ți-ai mîncat lefteria de la mine, spînzuratule! CREANGĂ, A. 50. Spînzurat nebun ce ești, Nu-ți găsiși de-aiurea jocuri? CONTEMPORANUL, II 58. 2. Agățat, atîrnat, aninat, suspendat. Se așază pe malul înalt, cu picioarele spînzurate deasupra apelor și așteaptă să vină noaptea. C. PETRESCU, S. 42. Un dulău lățos, cu limba spînzurată, se apropie în trap leneș. REBREANU, I. 10. O stalactită... stă spînzurată acolo ca să te vestească de ce minunății ai să vezi mai departe. VLAHUȚĂ, R. P. 85. ◊ Fig. Bîrsănenii au tăcut, cu vorbele spînzurate în buze, uitîndu-se la moșneag ca la o vedenie din altă lume. VORNIC, O. 211. David și copiii o luară din nou la drum... în sus pe malul Bistriței, unde drumul abia spînzurat pe marginea muntelui e foarte rău, glodos, lunecos, după vreme. CĂLINESCU, I. C. 44.

spînzurát, -a adj. Atîrnat. Sinucis pin spînzurare. A vorbi de funie (saŭ: de ștreang) în casa spînzuratuluĭ (a vorbi despre niște fapte urîte în casa unuĭ om vinovat tocmaĭ de aceste fapte). Fig. fam: Vrednic de spînzurătoare, aventurier. Neastîmpărat: niște spînzurațĭ de copiĭ.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPÂNZURÁT adj. 1. strangulat. (L-au găsit ~.) 2. agățat, atârnat, suspendat, (pop.) aninat. (Obiecte ~ și obiecte libere.)

SPÎNZURAT adj. 1. strangulat. (L-au găsit ~.) 2. agățat, atîrnat, suspendat, (pop.) aninat. (Obiecte ~ și obiecte libere.)

Intrare: spânzurat (adj.)
spânzurat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spânzurat
  • spânzuratul
  • spânzuratu‑
  • spânzura
  • spânzurata
plural
  • spânzurați
  • spânzurații
  • spânzurate
  • spânzuratele
genitiv-dativ singular
  • spânzurat
  • spânzuratului
  • spânzurate
  • spânzuratei
plural
  • spânzurați
  • spânzuraților
  • spânzurate
  • spânzuratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

spânzurat (adj.)

  • 1. adesea substantivat Care a fost omorât sau s-a sinucis prin spânzurare.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: strangulat attach_file 2 exemple
    exemple
    • De o creangă crescută mai drept, Atîrna, ca un băț de alt băț, Un om cu capul prăvălit pe piept... spînzuratul tăcea. DEȘLIU, G. 41.
      surse: DLRLC
    • Pădurea spînzuraților [titlu]. REBREANU.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Se așază pe malul înalt, cu picioarele spînzurate deasupra apelor și așteaptă să vină noaptea. C. PETRESCU, S. 42.
      surse: DLRLC
    • Un dulău lățos, cu limba spînzurată, se apropie în trap leneș. REBREANU, I. 10.
      surse: DLRLC
    • O stalactită... stă spînzurată acolo ca să te vestească de ce minunății ai să vezi mai departe. VLAHUȚĂ, R. P. 85.
      surse: DLRLC
    • figurat Bîrsănenii au tăcut, cu vorbele spînzurate în buze, uitîndu-se la moșneag ca la o vedenie din altă lume. VORNIC, O. 211.
      surse: DLRLC
    • figurat David și copiii o luară din nou la drum... în sus pe malul Bistriței, unde drumul abia spînzurat pe marginea muntelui e foarte rău, glodos, lunecos, după vreme. CĂLINESCU, I. C. 44.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi spânzura
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX