smarald sn [At: PO 271/28 / V: ~agd, ~and, zmaragd, zm~, zmarand, (înv) ~ag, smărand, ~acdie sf, ~andă sf, smeragdie sf, smer~, smerand, zmăragd, zmărand, izmarand / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: ngr σμάραγδος, it smeraldo] Varietate de beril de culoare verde, foarte transparentă, folosită ca piatră prețioasă.

SMARÁLD, smaralde, s. n. (Și în forma smaragd) Piatră prețioasă strălucitoare, de culoare verde, foarte transparentă (constituind o varietate colorată de beril). Un inel greu de aur, cu un smaragd foarte mare. V. ROM. noiembrie 1953, 32. Îi străluceau ochii verzi în lumina trandafirie, ca două smaragde mari. VORNIC, P. 146. Să văd luna răsărită În a nopții aer cald, Ca o floare aurită Într-o cupă de smarald. ALECSANDRI, P. II 128. ◊ Fig. (Cu aluzie la culoarea pietrei) Peste întinderea cîmpului unduia smaraldul grîului nou. SANDU-ALDEA, U. P. 196. Văd insule frumoase și mări necunoscute Și splendide orașe și lacuri de smarald. ALECSANDRI, P. A. 110. – Variante: smarágd, smaránd (SADOVEANU, Z. C. 276, ISPIRESCU, L. 114) s. n.

SMARÁLD s.n. Varietate verde de beril, piatră prețioasă. [Var. smaragd, smarand s.n. / < rus. smarald, germ. Smaragd].

SMARÁLD s. n. varietate verde, transparentă de beril, piatră prețioasă. (< it. smaralde)

SMARÁLD ~e n. 1) Mineral foarte transparent, de culoare verde-deschisă, folosit ca piatră prețioasă. 2) Piatră prețioasă din acest mineral. /<ngr. smáragdos, it. smeraldo

smarald n. (poetic) smaragd: splendide orașe cu lacuri de smarald AL.

smaragd sn vz smarald

smarand sn vz smarald

zmaragd sn vz smarald

zmarald sn vz smarald

zmarand sn vz smarald

zmăragd sn vz smarald

zmărand sn vz smarald

SMARÁGD s.n. v. smarald.

SMARÁND s.n. v. smarald.

smaragd n. piatră scumpă și străvezie de coloare verde.

smarand n. numele popular al smaragdului: pasăre cu ochii de smarand ISP. [Gr. mod.].

smaránd și zm- n., pl. e și urĭ (ngr. smarágdi, vgr. smáragdos; lat. smarágdus, it. smeraldo, fr. émeraude, sp. esmeralda. În vechime însemna „un fel de spat orĭ de cristal verzuĭ”). Corindon verde, care provine dintr’un oxid de aluminiŭ colorat de un oxid metalic. – Și -agd (biblia 1688; Dos.) și -ald (Al.). – Cea maĭ mare bucată de sm. e la muzeu Britanic (423 de grame).

zmarágd, -áld, -ánd, V. smarand.

smaráld s. n., pl. smarálde

smaráld s. n., pl. smarálde

smarald

smaragd, -de.

smarágd (-de), s. n. – Piatră prețioasă verde. – Var. smarand, smarald, zmaragd. Ngr. σμαράγδι, it. smaraldo (Tiktin), cf. v. sb. zmaragdŭ (Vasmer, Gr., 135; REW 8041). – Der. smărăldiu, adj. (verde, verzui).