29 de definiții pentru smalț smalt zmanț zmalț zmalt


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMALȚ, (2) smalțuri, s. n. 1. Masă sticloasă formată din diverși oxizi anorganici, cu care se acoperă suprafața obiectelor de ceramică sau de metal pentru a le face impermeabile, a le feri de oxidare sau a le înfrumuseța; email. 2. Material sticlos sau obiect făcut dintr-un astfel de material. 3. Substanță albă și lucioasă care acoperă suprafața vizibilă a dinților. [Var.: (înv.) smalt s. n.] – Din ngr. smálto(n), germ. Schmalz.

smalț sn [At: (a.1681) HEM 2129 / V: jm~, ~anț, (îrg) șm~, (înv) ~lt, zemalci, zim~, zmalt, zm~, (reg) jăm~, jum~, ~ant, zam~, zăm~, zmanț, zmaț, zmelci, zum~ / Pl: ~uri / E: ngr σμάλτο, ger Schmalz, it smalto] 1 Masă sticloasă obținută prin topire sau sintetizare, conținând oxizi, în special de siliciu și bariu, care se aplică pe suprafața obiectelor metalice sau ceramice pentru a le proteja de oxidare, pentru a le face impermeabile sau pentru a le decora Si: email (2), glazură (3), (reg) călai (1), maz, mazlu, mortasâncă. 2 (Pex) Obiect smălțuit Si: email (3). 3 Substanță albă, foarte dură și lucioasă, care acoperă coroana dinților, protejând dentina Si: email (1). 4 (Bot; Trs; îc) ~ de sticlă Brâncă (Salicornia europaea).

SMALȚ, smalțuri, s. n. 1. Masă sticloasă formată din diverși oxizi anorganici, cu care se acoperă suprafața obiectelor de ceramică sau de metal pentru a le face impermeabile, a le feri de oxidare sau a le înfrumuseța; email. ♦ Material sticlos sau obiect făcut dintr-un astfel de material. 2. Substanță albă și lucioasă care acoperă suprafața vizibilă a dinților. [Var.: (înv.) smalt s. n.] – Din ngr. smálto(n), germ. Schmalz.

SMALȚ, smalțuri, s. n. 1. Substanță asemănătoare ca aspect și compoziție cu sticla, uneori colorată, cu care se acoperă obiectele de metal și de ceramică pentru a le face impermeabile, a le proteja sau a le înfrumuseța (v. email); p. ext. material sticlos sau obiect făcut dintr-un astfel de material. Spatarul îi ducea spata și scutierul îi ducea stema cu smalțul leului și al soarelui. SADOVEANU, D. P. 26. Mai mult ca oricînd pare pictată pe smalț. CAMIL PETRESCU, U. N. 218. La ornamentele negre de pe aripile de smalț roșu, simetrice și desenate cu o pensulă de fin miniaturist, se adăogau acum pete murdare. C. PETRESCU, A. 315. Bea vin grecesc în ulcele cu smalț. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 38. ◊ Fig. Pădure, iarna. Copaci de smalț și sticlă, de platină și fier. STANCU, C. 22. 2. Substanță albă și lucioasă care acoperă coroana dinților. Își frecă măselele, prefăcînd smalțul în făină. VORNIC, P. 203. – Variantă: smalt (MACEDONSKI, O. I 204), s. n.

SMALȚ ~uri n. 1) Substanță opacă, de diverse culori, formată din diferiți oxizi anorganici, care se aplică pe suprafața unor obiecte metalice sau ceramice pentru a le face impermeabile, pentru a le proteja sau pentru a le înfrumuseța; email. 2) Substanță lucioasă, de culoare albă, care acoperă suprafața vizibilă a dinților. /<ngr. smalto, germ. Schmalz

smalț n. 1. materie sticloasă diferit colorată ce s’aplică pe unele lucruri: smalț de oale; 2. lucru smălțuit; 3. substanță albă și lucitoare ce acopere dinții; 4. fig. varietate de colori. [Nemț. SCHMELZ(GLAS)].

smalț și zm- n., pl. urĭ (pol. smelc, szmelc, ung. zománc. d. vgerm. smelze, schijă, fontă; ol. smalț, smelt, ngerm, schmelze, d. schmelzen, a topi; fr. émail, vfr. esmail, sp. pg. esmalle, it. smalto, mlat. smaltum; ngr. smálton). Substanță sticloasă (opacă orĭ străvezie) care se aplică pin topire pe faĭanță, porțelan, metal ș. a. și care se compune, în general, din nisip silicios, dintr’un amestec de oxid de potasiŭ și de sodiu și din oxide metalice. Lucrare smăltuită: Bernard Palissy a lăsat admirabile smalțurĭ. Materia dură și transparentă care acopere coroana dinților. – În vest smanț și zm- (ca cel-lant, nant lld. cel-lalt, înalt), în est jmalț, jamalț și jumalț (după, ung.). Și smalt, zm- (după ngr. și it.).

SMALT s. n. v. smalț.

zamálț sn vz smalț

SMALT s.n. Sticlă colorată în albastru de oxidul de cobalt. ♦ Nume dat culorilor folosite în heraldică. [< fr. smalt].

SMALT s. n. 1. sticlă colorată în albastru de oxidul de cobalt. 2. nume dat culorilor folosite în heraldică. (< fr. smalt, it. smalto)

zmalț și zmanț, V. smalț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

smalț s. n., (sorturi, obiecte) pl. smálțuri

smalț s. n., (feluri, obiecte) pl. smálțuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SMALȚ s. email, glazură, (reg.) călai, maz, mazlu, mortasîncă, smînțuială. (Vase de ceramică cu ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

smalț (-țuri), s. n. – Email. – Var. zmalț, smalt, zmalt. Mr. smaltu. Germ. Schmalz (Tiktin) și ngr. σμάλτον < it. smalto, cf. pol. smalta, mag. zsomálc (Trans. jumalț, cf. Gáldi, Dict., 140). – Der. smălta, vb. (a emaila, mai ales în sens poetic), din ngr. (Bogrea, Dacor., IV, 846); smaltină, s. f., din fr. smaltine; smălțui, vb. (a da cu smalț); smălțuitor, s. m. (emailor). Cf. REW 8040.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: smalț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sma
  • smalțul
  • smalțu‑
plural
  • smalțuri
  • smalțurile
genitiv-dativ singular
  • sma
  • smalțului
plural
  • smalțuri
  • smalțurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smalt
  • smaltul
  • smaltu‑
plural
  • smalturi
  • smalturile
genitiv-dativ singular
  • smalt
  • smaltului
plural
  • smalturi
  • smalturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zma
  • zmanțul
  • zmanțu‑
plural
  • zmanțuri
  • zmanțurile
genitiv-dativ singular
  • zma
  • zmanțului
plural
  • zmanțuri
  • zmanțurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zma
  • zmalțul
  • zmalțu‑
plural
  • zmalțuri
  • zmalțurile
genitiv-dativ singular
  • zma
  • zmalțului
plural
  • zmalțuri
  • zmalțurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmalt
  • zmaltul
  • zmaltu‑
plural
  • zmalturi
  • zmalturile
genitiv-dativ singular
  • zmalt
  • zmaltului
plural
  • zmalturi
  • zmalturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

smalț smalt zmanț zmalț zmalt

  • 1. (numai) singular Masă sticloasă formată din diverși oxizi anorganici, cu care se acoperă suprafața obiectelor de ceramică sau de metal pentru a le face impermeabile, a le feri de oxidare sau a le înfrumuseța.
    • diferențiere Sticlă colorată în albastru de oxidul de cobalt.
      surse: DN
    • diferențiere Nume dat culorilor folosite în heraldică.
      surse: DN
  • 2. Material sticlos sau obiect făcut dintr-un astfel de material.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • Spatarul îi ducea spata și scutierul îi ducea stema cu smalțul leului și al soarelui. SADOVEANU, D. P. 26.
      surse: DLRLC
    • Mai mult ca oricînd pare pictată pe smalț. CAMIL PETRESCU, U. N. 218.
      surse: DLRLC
    • La ornamentele negre de pe aripile de smalț roșu, simetrice și desenate cu o pensulă de fin miniaturist, se adăogau acum pete murdare. C. PETRESCU, A. 315.
      surse: DLRLC
    • Bea vin grecesc în ulcele cu smalț. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 38.
      surse: DLRLC
    • figurat Pădure, iarna. Copaci de smalț și sticlă, de platină și fier. STANCU, C. 22.
      surse: DLRLC
  • 3. (numai) singular Substanță albă și lucioasă care acoperă suprafața vizibilă a dinților.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Își frecă măselele, prefăcînd smalțul în făină. VORNIC, P. 203.
      surse: DLRLC

etimologie: