smalț sn [At: (a.1681) HEM 2129 / V: jm~, ~anț, (îrg) șm~,^[1] (înv) ~lt, zemalci, zim~, zmalt, zm~, (reg) jăm~, jum~, ~ant, zam~, zăm~, zmanț, zmaț, zmelci, zum~ / Pl: ~uri / E: ngr σμάλτο, ger Schmalz, it smalto] 1 Masă sticloasă obținută prin topire sau sintetizare, conținând oxizi, în special de siliciu și bariu, care se aplică pe suprafața obiectelor metalice sau ceramice pentru a le proteja de oxidare, pentru a le face impermeabile sau pentru a le decora Si: email (2), glazură (3), (reg) călai (1), maz, mazlu, mortasâncă. 2 (Pex) Obiect smălțuit Si: email (3). 3 Substanță albă, foarte dură și lucioasă, care acoperă coroana dinților, protejând dentina Si: email (1). 4 (Bot; Trs; îc) ~ de sticlă Brâncă (Salicornia europaea).