9 definiții pentru slăvit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SLĂVÍT, -Ă, slăviți, -te, adj. 1. Preamărit pentru merite deosebite; glorificat. ◊ (Ca formulă de reverență) Slăvite stăpâne. 2. Renumit, vestit; celebru. – V. slăvi.

SLĂVÍT, -Ă, slăviți, -te, adj. 1. Preamărit pentru merite deosebite; glorificat. ◊ (Ca formulă de reverență) Slăvite stăpâne. 2. Renumit, vestit; celebru. – V. slăvi.

SLĂVÍT, -Ă, slăviți, -te, adj. 1. Ridicat în slavă pentru merite deosebite; preamărit, lăudat, glorificat. Jupînesele din Țara de Sus, dintre care nu lipsea nici una, arătau frumuseți care de care mai slăvite – unele slăvite cu treizeci de ani în urmă, altele slăvite în vremea de față. SADOVEANU, F. J. 387. Puțin mai este și ai să ajungi împărat care n-a mai stat altul pe fața pămîntului, așa de iubit, de slăvit și de puternic. CREANGĂ, P. 191. ◊ (Poetic) Împărat slăvit e codrul, Neamuri mii îi cresc sub poale, Toate înflorind din mila Codrului, măriei-sale! EMINESCU, O. I 100. ◊ (Ca formulă de reverență) Slăvite stăpîne, a zis el, plăcută e făgăduința dascălului; ar trebui poate să-i îngăduim vreme mai îndelungată. SADOVEANU, D. P. 18. 2. Vestit, renumit; celebru, ilustru. Am schimbat scaunul împărăției mele, clădind curțile acestea nouă de la Babahan. Cei mai slăviți meșteri le-au împodobit și le-au zugrăvit. SADOVEANU, D. P. 8. Din toți marinarii din împrejurimi era slăvit pentru ochi, vedea la o depărtare de necrezut. CONTEMPORANUL, IV 46. ◊ (Ironic) Școala s-a umplut de băieți doriți de învățătură, între care eram și eu, cel mai bun de hîrjoană și slăvit de leneș. CREANGĂ, A. 75.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SLĂVÍT adj. 1. binecuvântat, glorificat, lăudat, mărit, preamărit, preaslăvit, proslăvit. (~ zi a Unirii!) 2. preamărit, preaslăvit, (rar) august. (~ul împărat.) 3. înălțat, mărit, preamărit, preaslăvit, (în unele țări) serenisim. (~e doge!) 4. lăudat, mărit, preaînălțat, prealuminat, preamărit, preaslăvit, proslăvit, venerat, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudat, preaseninat. (~e Doamne!)

SLĂVÍT adj. v. ales, aristocrat, aristocratic, bun, distins, glorios, ilustru, înalt, mare, mărit, nobil.

SLĂVÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SLĂVI și A SE SLĂVI. 2) Care se bucură de o anumită reputație; cu renume; renumit; vestit; reputat. /v. a (se) slăvi

slăvit a. 1. glorios: slăvite împărate! 2. vestit: împărat slăvit e codrul EM.

slăvít, -ă adj. (d. slăvesc). Glorios, vestit.

SLĂVIT adj. 1. binecuvîntat, glorificat, lăudat, mărit, preamărit, preaslăvit, proslăvit. (~ zi a Unirii!) 2. preamărit, preaslăvit, (rar) august. (~ împărat.) 3. înălțat, mărit, preamărit, preaslăvit, (în unele țări) serenisim. (~ doge!) 4. lăudat, mărit, preaînălțat, prealuminat, preamărit, preaslăvit, proslăvit, venerat, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudat, preaseninat. (~te Doamne!) erată

slăvit adj. v. ALES. ARISTOCRAT. ARISTOCRATIC. BUN. DISTINS. GLORIOS. ILUSTRU. ÎNALT. MARE. MĂRIT. NOBIL.

Intrare: slăvit
slăvit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slăvit
  • slăvitul
  • slăvitu‑
  • slăvi
  • slăvita
plural
  • slăviți
  • slăviții
  • slăvite
  • slăvitele
genitiv-dativ singular
  • slăvit
  • slăvitului
  • slăvite
  • slăvitei
plural
  • slăviți
  • slăviților
  • slăvite
  • slăvitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)