Definiția cu ID-ul 954698:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SLĂVIT, -Ă, slăviți, -te, adj. 1. Ridicat în slavă pentru merite deosebite; preamărit, lăudat, glorificat. Jupînesele din Țara de Sus, dintre care nu lipsea nici una, arătau frumuseți care de care mai slăvite – unele slăvite cu treizeci de ani în urmă, altele slăvite în vremea de față. SADOVEANU, F. J. 387. Puțin mai este și ai să ajungi împărat care n-a mai stat altul pe fața pămîntului, așa de iubit, de slăvit și de puternic. CREANGĂ, P. 191. ◊ (Poetic) Împărat slăvit e codrul, Neamuri mii îi cresc sub poale, Toate înflorind din mila Codrului, măriei-sale! EMINESCU, O. I 100. ◊ (Ca formulă de reverență) Slăvite stăpîne, a zis el, plăcută e făgăduința dascălului; ar trebui poate să-i îngăduim vreme mai îndelungată. SADOVEANU, D. P. 18. 2. Vestit, renumit; celebru, ilustru. Am schimbat scaunul împărăției mele, clădind curțile acestea nouă de la Babahan. Cei mai slăviți meșteri le-au împodobit și le-au zugrăvit. SADOVEANU, D. P. 8. Din toți marinarii din împrejurimi era slăvit pentru ochi, vedea la o depărtare de necrezut. CONTEMPORANUL, IV 46. ◊ (Ironic) Școala s-a umplut de băieți doriți de învățătură, între care eram și eu, cel mai bun de hîrjoană și slăvit de leneș. CREANGĂ, A. 75.