11 definiții pentru siv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIV, -Ă, sivi, -e, adj. (Reg.) De culoare cenușie, sură; (despre părul oamenilor) cărunt. – Din bg., sb. siv.

SIV, -Ă, sivi, -e, adj. (Reg.) De culoare cenușie, sură; (despre părul oamenilor) cărunt. – Din bg., scr. siv.

SÍV, -Ă, sivi, -e, adj. De culoare cenușie, sură; (despre părul oamenilor) cărunt. Balcanii pe care în zilele cu cer limpede... îi văd lucind, scînteind în lumină spinări gheboase, pietroase, sive, grive, pleșuve. STANCU, D. 193. Pe pod, morarul fereca piatra: Barbă sivă, sprîncene de mușchi uscat, nasul, cioc de cucuvaie. GALACTION, O. I. 47. Se apucase să-și boiască favoritele cele sive. BOLINTINEANU, O. 284.

SIV, -Ă, sivi, -e, adj. De culoare cenușie, sură; (despre părul oamenilor) cărunt. – Bg., sb. siv.

siv a. cenușiu: pată sivă la vite. [Slav. SIVŬ].

siv, -ă adj. (vsl. bg. sivŭ, cenușiŭ). Munt. Cenușiŭ, sein: o rîmătoare la păr sivă (Mon. Of. 15 Ian. 1865. V. și Tkt.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

siv (reg.) adj. m., pl. sivi; f. sívă, pl. síve

siv adj. m., pl. sivi; f. sg. sívă, pl. síve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SIV adj. v. cărunt, cenușiu, fumuriu, gri, plumburiu, sur.

siv adj. v. CĂRUNT. CENUȘIU. FUMURIU. GRI. PLUMBURIU. SUR.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

siv (-vă), adj. – Gri. Sl. sivŭ (Tiktin; Conev 77), cf. bg., sb., cr. siv și sein.

Intrare: siv
siv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • siv
  • sivul
  • sivu‑
  • si
  • siva
plural
  • sivi
  • sivii
  • sive
  • sivele
genitiv-dativ singular
  • siv
  • sivului
  • sive
  • sivei
plural
  • sivi
  • sivilor
  • sive
  • sivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)