14 definiții pentru simptom simptomă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIMPTÓM, simptome, s. n. Tulburare funcțională sau senzație anormală resimțite de o ființă și care pot indica prezența unei boli. ♦ Fig. Semn, indiciu al unei stări anormale, individuale sau sociale. [Pl. și: simptoame] – Din fr. symptôme.

SIMPTÓM, simptome, s. n. Manifestare, tulburare funcțională sau senzație anormală resimțite de o ființă și care pot indica prezența unei boli. ♦ Fig. Semn, indiciu al unei stări anormale, individuale sau sociale. [Pl. și: simptoame] – Din fr. symptôme.

SIMPTÓM, simptome, s. n. Manifestare, semn, indiciu caracteristic unei stări patologice sau unui proces fiziologic al organismului sau, fig., al oricărei stări anormale individuale sau sociale. Modul de acțiune a acestui microorganism, care produce diverse simptome clinice, este necunoscut. BABEȘ, O. A. I 342. Și-a întrerupt întrebările atunci, fiindcă i s-au părut primele simptome ale lașității. REBREANU, R. II 188. Nici concepțiile filozofice, nici cutare ori cutare credință religioasă nu pot fi pricina unor anomalii spirituale, ca pesimismul, decepționismul; căci aceste concepții și credinți religioase sînt simptome că societatea e bolnavă. GHEREA, ST. CR. I 67. Această urîtă maladie își atacă victima pe furiș. După primele simptome, pacientul cade la pat. CARAGIALE, O. VII 46. Această moliciune de simțimînt este simptomul unei boale. BOLINTINEANU, O. 442.

SIMPTÓM s.n. Semn, indiciu, manifestare a unei boli care servește la stabilirea diagnosticului. ♦ (Fig.) Semn, indiciu al unei stări anormale, mai ales al unui fenomen social-economic. [Pl. -oame, -omuri. / < fr. simptôme, cf. gr. symptoma < syn – cu, piptein – a cădea, a se întâmpla].

SIMPTÓM s. n. 1. tulburare organică, manifestare care indică prezența unei boli, la stabilirea diagnosticului. 2. (fig.) semn, indiciu al unei stări anormale, individuale sau sociale. (< fr. symptôme)

SIMPTÓM ~e n. 1) Fenomen care indică prezența unei boli. 2) fig. Indiciu al unei stări anormale. [Sil. simp-tom] /<ngr. simptoma, lat. symptóma, germ. Symptom, fr. symptóme

simptomă f. 1. semn ce arată natura unei boale: simptome îngrijitoare [!]; 2. fig. indiciu, prevestire: simptome de decadență într’o societate.

*simptómă f., pl. e (vgr. sým-ptoma, coincidentă, d. sýn, împreună, și ptóma, lucru căzut. V. asimptotă). Med. Semn care denotă o boală: a avea simptome de frigurĭ. Fig. Semn, indiciŭ: simptome de războĭ. – Și -óm, n., pl. e (după fr.). V. toană.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

simptóm (simp-tom) s. n., pl. simptóme

simptóm s. n. (sil. simp-), pl. simptóme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SIMPTÓM s. (MED.) manifestare, semn. (Are ~e de nebunie.)

SIMPTOM s. manifestare, semn. (Are ~ de nebunie.)

Intrare: simptom
simptom (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: simp-
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simptom
  • simptomul
  • simptomu‑
plural
  • simptome
  • simptomele
genitiv-dativ singular
  • simptom
  • simptomului
plural
  • simptome
  • simptomelor
vocativ singular
plural
simptom (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simptom
  • simptomul
  • simptomu‑
plural
  • simptomuri
  • simptomurile
genitiv-dativ singular
  • simptom
  • simptomului
plural
  • simptomuri
  • simptomurilor
vocativ singular
plural
simptom (pl. -oame) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simptom
  • simptomul
  • simptomu‑
plural
  • simptoame
  • simptoamele
genitiv-dativ singular
  • simptom
  • simptomului
plural
  • simptoame
  • simptoamelor
vocativ singular
plural
simptomă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simpto
  • simptoma
plural
  • simptome
  • simptomele
genitiv-dativ singular
  • simptome
  • simptomei
plural
  • simptome
  • simptomelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)