simptom sn [At: MEȘT. DOFT. II, 131^r/1 / V: (iuz) ~ă (Pl: ~e) sf, ~mtom, ~mtomă (Pl: ~mtome), (înv) ~mtoamă (Pl: ~mtoame) sf, (grî) ~ata, ~mtomata sfp / Pl: ~e, (rar) ~oame, (înv) ~uri / E: ngr σύμπτωμα, lat symptoma, ger Symptom, fr symptôme, it sintom] 1 Tulburare funcțională resimțită de o ființă și care indică prezența unui proces patologic sau fiziologic în organism Si: semn, (rar) senzație. 2 (Fig) Tot ceea ce indică o stare anormală individuală sau socială Si: indiciu, semn.