SFINȚIȘOR, sfințișori, s. m. 1. (Ir.) Diminutiv al lui sfânt (II 2). 2. (Reg.; la pl.) Mucenici (2). – Sfânt + suf. -ișor.

sfințișor sm [At: NEGRUZZI, S. I, 222 / Pl: ~i / E: sfânt + -ișor] 1-2 (Șhp; adi) Sfântuleț (1-2). 3 (Reg; mpl) Sfânt (39). 4 (Arg) Nota 8.

SFINȚIȘOR, sfințișori, s. m. 1. (Ir.) Diminutiv al lui sfânt (II 2). 2. (Reg.; la pl.) Mucenici (2). – Sfânt + suf. -ișor.

SFINȚIȘOR, sfințișori, s. m. 1. Diminutiv cu sens ironic al lui sfînt (1). A, domnișorilor! Vreți să mă osîndiți la moarte?... Auzindu-vă cineva, ar gîndi că sînteți niște sfințișori abia ieșiți din rai. NEGRUZZI, S. I 229. 2. (La pl., regional) Un fel de covrigi care se mănîncă la anumite sărbători religioase sau la înmormîntări; mucenici.

sfințișór m. (dim. d. sfînt). Est. Mucenic (un fel de covrig).

mocenic, ~ă smf vz mucenic²

mocinic, ~ă smf vz mucenic²

mucenic¹ sm [At: MARIAN, S. R. II, 161 / V: (reg) măce~, măcin~ / Pl: ~ici / E: cf rs dal мучник] (Pop; lpl) Un fel de covrigel preparat din aluat copt sau fiert, cu nuci și cu zahăr sau miere, care se mănâncă în ziua de 9 martie Si: (reg), bradoș, brăduleț, brânduș, sfințișor.

muceníc m. (sîrb. mučenik, rus. múčenik, vsl. mončenikŭ, d. monka, muncă. V. muncă). Mártir al credințeĭ creștineștĭ. Colac făcut la sărbătoarea celor 40 de mucenicĭ (9 Martie), numit și sfințișor (Mold.) și bradóș (Olt.). – În Munt. măcinic, (după bg. mŭčenik). Fem. mucenică și (vechĭ, d. sîrb. mucenica, rus. múcenica) muceniță. Cp. cu ucenică.

sfințișor s. m., pl. sfințișori

sfințișor s. m., pl. sfințișori

sfințișor s. m., pl. sfințișori

SFINȚIȘOR s. v. opt.

SFINȚIȘOR s. (BIS.) 1. sfântuleț, (pop.) sântuleț. 2. (mai ales la pl.) mucenic.

SFINȚIȘOR s. (BIS.) 1. sfîntuleț, (pop.) sîntuleț. 2. (mal ales la pl.) mucenic, sfînt, (reg.) bradoș, brăduleț, brînduș. (De 9 martie se mănîncă ~.)

sfințișor s. v. OPT.