opțiuni
  • info

8 definiții pentru sântuleț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÂNTULEȚ, sântuleți, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui sânt. – Sânt + suf. -uleț.

sântuleț sm [At: ISPIRESCU, L. 47 / Pl: ~i / E: sânt + -uleț] 1-2 (Îvp; șhp) Sfântuleț (1-2).

SÂNTULEȚ, sântuleți, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui sânt. – Sânt + suf. -uleț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sântuleț (pop., înv.) s. m., pl. sântuleți

sântuleț (pop.) s. m., pl. sântuleți

sântuleț s. m., pl. sântuleți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SÂNTULEȚ s. v. sfințișor, sfântuleț.

sîntuleț s. v. SFINȚIȘOR. SFÎNTULEȚ.

Intrare: sântuleț
sântuleț substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sântuleț
  • sântulețul
  • sântulețu‑
plural
  • sântuleți
  • sântuleții
genitiv-dativ singular
  • sântuleț
  • sântulețului
plural
  • sântuleți
  • sântuleților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sântuleț, sântulețisubstantiv masculin

etimologie:
  • Sânt + sufix -uleț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.