13 definiții pentru secetă săcetă săcită


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÉCETĂ, secete, s. f. Insuficiență a umidității solului și a atmosferei față de valorile minimale necesare creșterii și dezvoltării normale a plantelor (cultivate). ♦ Vreme, perioadă caracterizată printr-o astfel de insuficiență; vreme uscată, secetoasă. – Lat. *siccita (= siccitas).

SÉCETĂ, secete, s. f. Insuficiență a umidității solului și a atmosferei față de valorile minimale necesare creșterii și dezvoltării normale a plantelor (cultivate). ♦ Vreme, perioadă caracterizată printr-o astfel de insuficiență; vreme uscată, secetoasă. – Lat. *siccita (= siccitas).

SÉCETĂ s. f. Lipsă îndelungată de precipitații atmosferice, avînd ca urmare uscarea solului și a vegetației; vreme uscată, secetoasă. Pentru cine munceam noi cînd cu seceta aia de acum doi ani? DUMITRIU, N. 224. [Tîrgul] răscopt de pîrjolul secetei care bîntuia țara de trei săptămîni. C. PETRESCU, A. R. 6. E secetă și de căldură Pe cîmp porumbul se usucă. IOSIF, PATR. 47. ♦ Lipsă de apă, uscăciune. Setilă sorbea apa de prin bălți și iazuri, de se zbăteau peștii pe uscat și țipa șerpele în gura broaștei de secetă mare ce era pe acolo. CREANGĂ, P. 247. ♦ Fig. Lipsă de producție într-un anumit domeniu. E mare seceta în literatura noastră. GHEREA, ST. CR. I 7.

SÉCETĂ ~e f. 1) Fenomen care se produce în natură și care se manifestă prin lipsă de ploi, prin vânturi uscate și arșiță, ce dăunează plantelor și în special culturilor agricole. 2) Vreme uscată; uscăciune. /<lat. siccitas

secetă f. 1. lipsă mare de ploaie trebuincioasă bucatelor câmpului: de secetă au secat și fântânele; 2. fig. lipsă de simțire, de producțiune: secetă de idei. [Lat. SICCITAS].

sécetă f., pl. e (lat sĭccĭtas, -tátis, secetă, uscăciune. E format d. nom., pe cînd bunătate, sănătate îs formate d. ac. Nu e necesar să se derive numaĭ de cit d. vlat. sĭccĭta, ca -juventa față de juventas, tinereță). Uscăcĭune, mare lipsă de ploaĭe: izvoarele au secat de secetă. Fig. Lipsă, sterpiciune: secetă de caractere.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sécetă s. f., g.-d. art. sécetei; pl. sécete

sécetă s. f., (perioade secetoase) pl. sécete


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SÉCETĂ s. uscăciune, (înv. și pop.) secăciune, (înv. și reg.) neplouare, (înv.) secetate, sete, seteciune. (Era o ~ cumplită.)

SECETĂ s. uscăciune, (înv. și pop.) secăciune, (înv. și reg.) neplouare, (înv.) secetate, sete, seteciune. (Era o ~ cumplită.)

Intrare: secetă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secetă
  • seceta
plural
  • secete
  • secetele
genitiv-dativ singular
  • secete
  • secetei
plural
  • secete
  • secetelor
vocativ singular
plural
săcetă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săcită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.