SECETĂ s. f. Lipsă îndelungată de precipitații atmosferice, avînd ca urmare uscarea solului și a vegetației; vreme uscată, secetoasă. Pentru cine munceam noi cînd cu seceta aia de acum doi ani? DUMITRIU, N. 224. [Tîrgul] răscopt de pîrjolul secetei care bîntuia țara de trei săptămîni. C. PETRESCU, A. R. 6. E secetă și de căldură Pe cîmp porumbul se usucă. IOSIF, PATR. 47. ♦ Lipsă de apă, uscăciune. Setilă sorbea apa de prin bălți și iazuri, de se zbăteau peștii pe uscat și țipa șerpele în gura broaștei de secetă mare ce era pe acolo. CREANGĂ, P. 247. ♦ Fig. Lipsă de producție într-un anumit domeniu. E mare seceta în literatura noastră. GHEREA, ST. CR. I 7.