secetă sf [At: URECHE, LET. I, 203/24 / V: (îrg) săc~, (înv) ~te, săcită / Pl: ~te / E: ml siccitas] 1 Condiții atmosferice caracterizate prin absența sau insuficiența precipitațiilor și, de obicei, prin temperaturi ridicate ale aerului, cu repercusiuni asupra vegetației și solului. 2 Perioadă în care umiditatea solului și a aerului este (mult) sub valorile minime necesare creșterii și dezvoltării normale a plantelor (cultivate) Si: (îvp) secăciune (1), neplouare, (pop) nerodire, (înv) sete, seteciune. 3 (Rar) Lipsă de apă Si: uscăciune.