opțiuni
  • info

13 definiții pentru scârbit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÂRBIT, -Ă, scârbiți, -te, adj. (Despre oameni) Plin de scârbă; îngrețoșat, dezgustat. ♦ (Reg.) întristat, supărat. – V. scârbi.

SCÂRBIT, -Ă, scârbiți, -te, adj. (Despre oameni) Plin de scârbă; îngrețoșat, dezgustat. ♦ (Reg.) întristat, supărat. – V. scârbi.

scârbit1 sn [At: CORESI, TETR. 56 / Pl: ? / E: scârbi] 1 (Îvr) Supărare. 2 Amărăciune (3). 3 (Reg) Boală (cu grețuri) nedefinită mai îndeaproape.

scârbit2, ~ă a [At: PSALT. 80 / V: (reg) ~âlb~ / Pl: ~iți, ~e / E: scârbi] 1 (Îvr) Supărat. 2 (Îvr) Amărât (2). 3 (Îvr) Enervat (2). 4 (Îvr) Speriat. 5 Înfricoșător. 6 (D. oameni) Cuprins de scârbă1 (9) Si: îngrețoșat, dezgustat (1). 7 Care s-a săturat, s-a plictisit (de cineva sau de ceva) Si: sătul (3). 8 (D. manifestările oamenilor, d. fața, ochii, privirea lor etc.) Care exprimă scârbă1 (9). 9 (Înv) Scârbos (1).

scârbit a. fig. amărît, mâhnit.

scâlbit, ~ă a vz scârbit2

SCÎRBIT, -Ă, scîrbiți, -te, adj. 1. Cuprins de scîrbă, de silă, de aversiune; dezgustat. Ozun mușcă în dinți cartonul țigării și se depărtă scîrbit. C. PETRESCU, C. V. 254. Părăsi scîrbită casa și pe oamenii aceștia care-și temeau atît de grozav viața. AGÎRBICEANU, S. P. 49. Tata a oftat adînc, împingînd cu lingura, scîrbit, către marginea mesei, cele două jucării lucitoare. SAHIA, N. 60. 2. (Regional) Întristat, supărat, amărît. Suparat, ca vai de capul lui, știi, ca omul cînd își pierde copilașii, șădea și el scîrbit pe-o creangă de fag și nu zicea nimic. ȘEZ. III 185. Atîta-s de supărat, Cumu-i ceriul înnorat, Și atîta-s de scîrbit, Cumu-i ceriul de cernit. JARNÍK.BÎRSEANU, D. 221. 3. (Învechit) Mîniat, înfuriat. Atunci sultanul, scîrbit pe dînsul, îl trimise surghiun la Malgara. ISPIRESCU, M. V. 31.

scîrbít, -ă adj. (d. scîrbesc). Măhnit. Dezgustat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scârbit adj. m., pl. scârbiți; f. sg. scârbită, pl. scârbite

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCÂRBIT adj. 1. dezgustat, îngrețoșat, sătul, săturat, (Mold. și Bucov.) lehămetit, lehămetuit. 2. plictisit, sătul, săturat, (Mold. și Bucov.) lehămetit, lehămetuit, (înv. și fam.) sastisit.

SCÂRBIT adj. v. abătut, amărât, deprimat, descurajat, enervat, furios, indispus, infam, iritat, îndârjit, îndurerat, înfuriat, întărâtat, întristat, înverșunat, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mâhnit, mâniat, mânios, mârșav, necăjit, nedemn, nelegiuit, nemernic, nervos, netrebnic, pornit, rușinos, scelerat, supărat, surescitat, ticălos, trist.

Scârbit ≠ voios

SCÎRBIT adj. 1. dezgustat, îngrețoșat, sătul, săturat, (Mold. și Bucov.) lehămetit, lehămetuit. 2. plictisit, sătul, săturat, (Mold. și Bucov.) lehămetit, lehămetuit, (înv. și fam.) sastisit.

scîrbit adj. v. ABĂTUT. AMĂRÎT. DEPRIMAT. DESCURAJAT. ENERVAT. FURIOS. INDISPUS. INFAM. IRITAT. ÎNDÎRJIT. ÎNDURERAT. ÎNFURIAT. ÎNTĂRÎTAT. ÎNTRISTAT. ÎNVERȘUNAT. JOSNIC. MIȘEL. MIȘELESC. MIZERABIL. MÎHNIT. MÎNIAT. MÎNIOS. MÎRȘAV. NECĂJIT. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NERVOS. NETREBNIC. PORNIT. RUȘINOS. SCELERAT. SUPĂRAT. SURESCITAT. TICĂLOS. TRIST.

Intrare: scârbit
scârbit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârbit
  • scârbitul
  • scârbitu‑
  • scârbită
  • scârbita
plural
  • scârbiți
  • scârbiții
  • scârbite
  • scârbitele
genitiv-dativ singular
  • scârbit
  • scârbitului
  • scârbite
  • scârbitei
plural
  • scârbiți
  • scârbiților
  • scârbite
  • scârbitelor
vocativ singular — —
plural — —
scâlbit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scârbit, scârbităadjectiv

  • 1. (Despre oameni) Plin de scârbă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dezgustat îngrețoșat
    • format_quote Ozun mușcă în dinți cartonul țigării și se depărtă scîrbit. C. PETRESCU, C. V. 254. DLRLC
    • format_quote Părăsi scîrbită casa și pe oamenii aceștia care-și temeau atît de grozav viața. AGÎRBICEANU, S. P. 49. DLRLC
    • format_quote Tata a oftat adînc, împingînd cu lingura, scîrbit, către marginea mesei, cele două jucării lucitoare. SAHIA, N. 60. DLRLC
    • 1.1. regional Amărât, supărat, întristat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: amărât supărat întristat antonime: voios
      • format_quote Suparat, ca vai de capul lui, știi, ca omul cînd își pierde copilașii, șădea și el scîrbit pe-o creangă de fag și nu zicea nimic. ȘEZ. III 185. DLRLC
      • format_quote Atîta-s de supărat, Cumu-i ceriul înnorat, Și atîta-s de scîrbit, Cumu-i ceriul de cernit. JARNÍK.BÎRSEANU, D. 221. DLRLC
  • 2. învechit Mâniat, înfuriat. DLRLC
    sinonime: mâniat înfuriat
    • format_quote Atunci sultanul, scîrbit pe dînsul, îl trimise surghiun la Malgara. ISPIRESCU, M. V. 31. DLRLC
etimologie:
  • vezi scârbi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.