18 definiții pentru scutec scutic scurtec scuteic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCUTEC, scutece, s. n. Bucată de pânză, de flanelă, de pichet etc., de obicei dreptunghiulară, cu care se înfașă sugarii. – Cf. bg. skutak.

scutec sn [At: CORESI, EV. 503 / V: (îrg) ~urt~, ~tic (Pl: ~tice sn și ~tici sm), (reg), ~teic, scurteic / Pl: ~ece / E: ns cf bg скутак] 1 Bucată de pânză, de flanelă, de pichet etc., de obicei dreptunghiulară, cu care se înfașă bebelușii Si: (reg) cârpă, pelincă, rantie. 2 (Îlav) Din ~ece Imediat după naștere. 3 (Îal) Din copilărie. 4 (Pop; îe) A fi lovit cu ~ul A fi smintit, zăpăcit, prostănac. 5 (Fig) Fază inițială (de dezvoltare) Si: început. 6 (Reg) „Țol”. 7 (Reg) Opreg.

SCÚTEC, scutece, s. n. Bucată de pânză, de flanelă, de pichet etc., de obicei dreptunghiulară, cu care se înfașă sugarii. – Cf. bg. skutak.

SCÚTEC, scutece, s. n. Bucată de pînză, cu care se înfășoară copiii sugaci. Copilul dormea în pragul ușii, cu capul la umbră și cu trupușorul strîns în scutece, scăldat în soare. GALACTION, O. I 160. Din scutece copilul Cînd plînge-n săhăidac Te duci și-l joci pe brațe. COȘBUC, P. I 215. Pe scutecele copilului era o hîrtie. NEGRUZZI, S. III 282. – Variantă: scútic (VLAHUȚĂ, O. A. II 122) s. n.

SCÚTEC ~ce n. Bucată de țesătură folosită pentru înfășarea sugacilor; pelincă. ◊ În ~ce în fragedă copilărie. /Orig. nec.

scutec n. bucată pătrată de flanelă sau de pichet de înfășat pruncii. [Tras din scutì].

scútec (vest) și scútic (est) n., pl. e (pol. skutek efect. ceh. skutek, acțiune, d. vsl. skutŭ, învălitoare, pulpană, canaf, d. got. skauts, ngerm. schooss, pulpană; bg. srb. skut, pulpană; ngr. skutt, haină). Pelincă, cearșaf mic în care se învălesc prunciĭ. Fig. În scutice, în prima fază, în copilărie.

SCÚTIC s. n. v. scutec.

SCÚTIC s. n. v. scutec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scútec s. n., pl. scútece

scútec s. n., pl. scútece


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCÚTEC s. cârpă, (înv. și reg.) rantie, (Mold. și Bucov.) pelincă. (~ pentru sugaci.)

SCUTEC s. cîrpă, (înv. și reg.) rantie, (Mold. și Bucov.) pelincă. (~ pentru sugaci.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

scútec (-ce), s. n. – Cîrpă, pelincă. – Mr. scutic „dimie”. Origine îndoielnică. Ar putea fi, cum se presupune în general, sl. skutŭ „poală, fustă, partea din față a unui veșmînt femeiesc” (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 335; Tiktin; Conev 83), cf. sb., cr. skut, rus. skutatĭ „a înfășura”, alb. skutinë „îmbrăcăminte”, ngr. σϰουτί „îmbrăcăminte”; dar rezultatul din rom. nu se explică formal, fiindcă -ec nu este suf. productiv în rom. (bg. skuták, citat de Candrea nu se potrivește fonetic cu cel rom.). Forma se potrivește mai bine lat. scuticum, scutica, folosit în epoca clasică cu sensul de „bici din piele” (cf. San Isidoro, V, 27, 15; Plummer, II, 26), și care s-a confundat, desigur, cu urmașii lui cutis, cf. lat. cutica „pieliță unui fruct, coajă”, de unde it. cotica, calabr. cútica (Battisti, II, 1147). Pornind de la *scuticum „curea de piele” sau „piele”, s-ar putea explica și cuvîntul rom.; pentru trecerea semantică de la ideea de „piele” la cea de „țesătură”, cf. scoarță și pentru der. tosc. scoticare „a se jupui”.

Intrare: scutec
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scutec
  • scutecul
  • scutecu‑
plural
  • scutece
  • scutecele
genitiv-dativ singular
  • scutec
  • scutecului
plural
  • scutece
  • scutecelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scutic
  • scuticul
  • scuticu‑
plural
  • scutice
  • scuticele
genitiv-dativ singular
  • scutic
  • scuticului
plural
  • scutice
  • scuticelor
vocativ singular
plural
scurtec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scuteic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scutec scutic scurtec scuteic

  • 1. Bucată de pânză, de flanelă, de pichet etc., de obicei dreptunghiulară, cu care se înfașă sugarii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pelincă 3 exemple
    exemple
    • Copilul dormea în pragul ușii, cu capul la umbră și cu trupușorul strîns în scutece, scăldat în soare. GALACTION, O. I 160.
      surse: DLRLC
    • Din scutece copilul Cînd plînge-n săhăidac Te duci și-l joci pe brațe. COȘBUC, P. I 215.
      surse: DLRLC
    • Pe scutecele copilului era o hîrtie. NEGRUZZI, S. III 282.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie În scutece = în fragedă copilărie.
      surse: NODEX

etimologie: