Definiția cu ID-ul 941851:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÚTEC, scutece, s. n. Bucată de pînză, cu care se înfășoară copiii sugaci. Copilul dormea în pragul ușii, cu capul la umbră și cu trupușorul strîns în scutece, scăldat în soare. GALACTION, O. I 160. Din scutece copilul Cînd plînge-n săhăidac Te duci și-l joci pe brațe. COȘBUC, P. I 215. Pe scutecele copilului era o hîrtie. NEGRUZZI, S. III 282. – Variantă: scútic (VLAHUȚĂ, O. A. II 122) s. n.