10 definiții pentru scurtătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCURTĂTÚRĂ, scurtături, s. f. 1. Bucată scurtă de lemn; retevei. 2. Cărare care urmează distanța cea mai scurtă între două puncte. – Scurta + suf. -ătură.

SCURTĂTÚRĂ, scurtături, s. f. 1. Bucată scurtă de lemn; retevei. 2. Cărare care urmează distanța cea mai scurtă între două puncte. – Scurta + suf. -ătură.

scurtătu sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ri / E: scurta + -ătură] 1 Bucată de lemn scurtă (1) (și groasă) (folosită, de obicei, pentru a bate pe cineva) Si: (pop) retevei, (reg) scurtei, caravei, cotromplete, răzbici1, resteu. 2 (Înv; îe) A măsura cu o ~ (pe cineva) A bate (100). 3 (Nob) Scurtă (8). 4 (Reg) Fâșie de lungime redusă dintr-o suprafață mai mare de teren agricol Si: (reg) clin, trunchi2. 5 (Reg) Crestătură făcută la urechea oilor ca semn distinctiv. 6 (Rar; dep) Om scund. 7 Cărare care urmează drumul cel mai scurt (15) între două puncte sau până la o țintă spațială dată, evitând ocolurile căii pricipale.

SCURTĂTÚRĂ, scurtături, s. f. 1. Bucată scurtă de lemn; retevei. Ieși și omul c-o scurtătură de lemn în mînă. SADOVEANU, P. S. 111. Și după ce i-au luat văzul, trage-i... care cu ce apucă... fata cu o scurtătură de lemn. CARAGIALE, O. I 347. El zvîrr! cu o scurtătură în urma noastră. CREANGĂ, A. 42. 2. Potecă ce duce de-a dreptul, fără ocoluri sau cotituri.

SCURTĂTÚRĂ ~i f. 1) Bucată scurtă de lemn; retevei. 2) Cărare, drum ce duce de-a dreptul; calea cea mai scurtă. A luat-o pe ~. /a scurta + suf. ~ătură

scurtătúră f., pl. ĭ. Retevei, cĭomag scurt. Fig. Iron. Persoană prea scurtă (scundă) V. prăjină.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scurtătúră s. f., g.-d. art. scurtătúrii; pl. scurtătúri

scurtătúră s. f., g.-d. art. scurtătúrii; pl. scurtătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCURTĂTÚRĂ s. v. retevei.

SCURTĂTU s. retevei, (pop.) zburătură, (reg.) caravei, cotromplete, răzbici, resteu, scatoalcă, scurtei, verdete, (Olt. și Ban.) jilăvete, (prin Transilv. și Maram.) șui, (prin Olt.) șutavei, (Transilv., Maram. și Olt.) șuvei, (înv.) șuvete. (A aruncat cu o ~ după el.)

Intrare: scurtătură
scurtătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scurtătu
  • scurtătura
plural
  • scurtături
  • scurtăturile
genitiv-dativ singular
  • scurtături
  • scurtăturii
plural
  • scurtături
  • scurtăturilor
vocativ singular
plural