14 definiții pentru retevei

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RETEVÉI, reteveie, s. n. (Pop.) Bucată scurtă de lemn; scurtătură. – Et. nec.

RETEVÉI, reteveie, s. n. (Pop.) Bucată scurtă de lemn; scurtătură. – Et. nec.

retevei sn [At: POLIZU / V: (reg) ratav~, răt~, rătăv~, rotov~, ~eu / Pl: ~e, (reg) retevei sm / E: nct] 1 Bucată de lemn scurtă și groasă Si: scurtătură, (reg) caravei, ciocârtac, cotrompleț, răzbici1 (4). 2 (Îe) A lua (pe cineva) cu ~ul A bate (128). 3 (Îae) A trata cu asprime. 4 (Reg) Butuc (2). 5 (Fig) Om mic de statură și viguros, puternic.

RETEVÉI, reteveie, s. n. Bucată de lemn scurtă și groasă; scurtătură. Miai apucase un retevei de jos și se năpustise spre bătrîn. PREDA, Î. 122. Avea ciomag scurt subsuoară, retevei, să se apere de landra cîinilor. STANCU, D. 38. Stai-mi-te, hoțomane, c-am să-ți rup oasele! Și puse mîna p-un retevei. DELAVRANCEA, O. II 275.

RETEVÉI ~ie n. pop. Bucată scurtă de lemn. /Orig. nec.

retevéĭ n., pl. eĭe (slav?). Scurtătură, băț scurt și gros. Lovitură de reteveĭ: ĭ-a tras un reteveĭ. – În Meh. ră-, în Dolj rataveĭ. V. cărăveĭ.

reteveiu n. bâtă scurtă și groasă. [Origină necunoscută].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

retevei (pop.) s. n., pl. reteveie

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RETEVÉI s. scurtătură, (pop.) zburătură, (reg.) caravei, cotromplete, răzbici, resteu, scatoalcă, scurlei, verdete, (Olt. și Ban.) jilăvete, (prin Transilv. și Maram.) șui, (prin Olt.) șutavei, (Transilv., Maram. și Olt.) șuvei, (înv.) șuvete. (A aruncat cu un ~ după el.)

RETEVEI s. scurtătură, (pop.) zburătură, (reg.) caravei, cotromplete, răzbici, resteu, scatoalcă, scurtei, verdete, (Olt. și Ban.) jilăvete, (prin Transilv. și Maram.) șui, (prin Olt.) șutavei, (Transilv., Maram. și Olt. șuvei, (înv.) șuvete. (A aruncat cu un ~ după el.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

retevéi (retevéie), s. n. – Par, resteu, scurtătură. Origine necunoscută. Etimonul sl. (Cihac, II, 311) pare dubios. După Bogrea, Dacor., I, 271, din mag. retesz-fej, cf. retez. Ar putea fi în loc de *restevei, dim. de la resteu, dar der. nu pare normală.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

retevei, reteveie s. n. (pop.) penis.

Intrare: retevei
substantiv neutru (N65)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • retevei
  • reteveiul
  • reteveiu‑
plural
  • reteveie
  • reteveiele
genitiv-dativ singular
  • retevei
  • reteveiului
plural
  • reteveie
  • reteveielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

retevei, reteveiesubstantiv neutru

  • 1. popular Bucată scurtă de lemn. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: scurtătură
    • format_quote Miai apucase un retevei de jos și se năpustise spre bătrîn. PREDA, Î. 122. DLRLC
    • format_quote Avea ciomag scurt subsuoară, retevei, să se apere de landra cîinilor. STANCU, D. 38. DLRLC
    • format_quote Stai-mi-te, hoțomane, c-am să-ți rup oasele! Și puse mîna p-un retevei. DELAVRANCEA, O. II 275. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.