SCHISMĂ, schisme, s. f. 1. Sciziune în sânul Bisericii, refuz al unui grup de credincioși de a se supune conducerii oficiale. 2. P. anal. Dezbinare, ruptură provocate de o deosebire de păreri. – Din fr. schisme, lat. schisma.

schismă sf [At: BUL. COM. IST. II, 266 / V: ~izmă, (înv) shi~ / Pl: ~me / E: ngr σχίσμα, lat schisma, fr schisme] 1 Separare formală a unui grup de credincioși de comunitatea religioasă creștină căreia îi aparține. 2 Refuzul de a se supune conducerii oficiale a comunității și adoptarea unor dogme și a unui ritual propriu. 3 (Pgn) Separare provocată de deosebiri de păreri, de neînțelegeri pe chestiuni de principiu între grupuri sau între persoane unite până atunci Si: sciziune. 4 (Îs) Marea ~ (bisericească) Separarea intervenită între papalitate și patriarhia de Constantinopol, la 1054, ca urmare a unor vechi divergențe politice și religioase.

SCHISMĂ, schisme, s. f. Separarea formală a unui grup de credincioși de comunitatea religioasă căreia îi aparține; p. ext. dezbinare sau neînțelegere pe chestiuni de principiu între grupuri sau persoane unite până atunci; ruptură provocată de o deosebire de păreri; sciziune. – Din fr. schisme, lat. schisma.

SCHISMĂ, schisme, s. f. Separare formală a unui grup de credincioși de comunitatea religioasă căreia îi aparține; fig. neînțelegere sau dezbinare pe chestiuni de principii între grupuri sau persoane, unite pînă atunci; sciziune. Așa cum se întîmplă cu orișicine care a cutezat să turbure pe contemporani cu visurile și cu scrisul lui, am cășunat și eu discuții, controverse și schisme. GALACTION, O. I 33.

SCHISMĂ s.f. Separare formală a unui grup de credincioși de o comunitate religioasă; (p. ext.) dezbinare, separare de opinii, neînțelegere; ruptură provocată de o deosebire de păreri; sciziune. [< lat., gr. schisma – diviziune, fr. schisme].

SCHISMĂ s. f. 1. separare formală a unui grup de credincioși de o comunitate religioasă. 2. dezbinare, neînțelegere, ruptură provocată de o deosebire de păreri; sciziune. (< fr. schisme, lat. schisma, gr. skhisma)

SCHISMĂ ~e f. 1) rel. Separare a unor comunități religioase de o biserică unitară în urma unor neînțelegeri dogmatice. 2) înv. Dezbinare într-o grupare socială, provocată de deosebirile de idei; sciziune. [G.-D. schismei] /<ngr. shísma, lat. schisma, fr. schisme

schismă f. 1. separațiune de Biserica mamă fără însă a se lepăda și de dogmele ei: Biserica catolică și Biserica ortodoxă sunt desbinate prin schisma din anul 858 a lui Foțiu; 2. fig. neînțelegere în materie de politică, de literatură.

schizmă sf vz schismă

shismă sf vz schismă

shizmă^[1] sf vz schismă

* schízmă f., pl. e (vgr. shisma, d. shizo, despic, despart, lat. scindere, scissum. V. schist, scisiune, șindilă). Scisiune, disidență, despărțire, maĭ ales la religiune (dar păstrînd dogmele): biserica catolică și cea ortodoxă îs dezbinate pin schizma de la 858, ĭar cea protestantă pin schizma de la 1521 a luĭ Luther. – Odinioară shizmă (după ngr.).

schismă (separare religioasă; sciziune) s. f., g.-d. art. schismei; pl. schisme

schismă (separare religioasă, sciziune) s. f., g.-d. art. schismei; pl. schisme

schismă s. f., g.-d. art. schismei; pl. schisme

schismă

schismă, -me.

schismă (-me), s. f. – Sciziune. – Var. înv. shismă. Mr. shizmă. Mgr. σχίσμα (Murnu 50; Gáldi 250) și modern din fr. schisme. – Der. schismatic, adj., din fr. schismatique; schismi, vb. (înv., a forma), probabil prin confuzia lui schismă cu schimă „formă” (Tiktin).

schismă (σχίσμα) v. comă.

schismă, schisme s. f. Sciziune în sânul unei Biserici, refuzul de a se supune conducerii oficiale și adoptarea unor dogme și a unui ritual proprii. ◊ Marea schismă = separarea canonică și întreruperea comuniunii liturgice dintre scaunul de la Roma și cel de la Constantinopol, provocată de bula de excomunicare din 16 iulie 1054 pe care cardinalul Humbert o depune pe altarul bis. Sfânta Sofia în numele papei Leon IX (mort cu trei luni înainte) împotriva patriarhului Mihail Cerularie, care, la rândul său, excomunică delegația papală prezentă la Constantinopol. Aceasta a afectat profund relațiile ulterioare dintre cele două mari părți ale Bis. creștine: Bis. Apusului (Bis. romano-catolică) și Bis. Răsăritului (Bis. Ortodoxă, Patriarhia ecumenică). ♦ Fig. Dezbinare provocată de deosebirea de principii; sciziune. – Din fr. schisme, lat. schisma.

MAREA SCHISMĂ 1. Numele sub care este cunoscută separarea definitivă dintre bisericile romano-catolică și cea ortodoxă, provocată de bula de excomunicare de la 16 iul. 1054, depusă în numele papei Leon IX, împotriva patriarhului Cherularie, care, la rândul său, a excomunicat delegația papală prezentă la Constantinopol. Această separare a afectat de-a lungul secolelor relațiile dintre cele două mari biserici creștine. 2. Perioada luptelor dintre papii de la Roma și cei de la Avignon (1378-1417).

SCHISMĂ s. v. sciziune.

schismă s. v. SCIZIUNE.