schismă sf [At: BUL. COM. IST. II, 266 / V: ~izmă, (înv) shi~ / Pl: ~me / E: ngr σχίσμα, lat schisma, fr schisme] 1 Separare formală a unui grup de credincioși de comunitatea religioasă creștină căreia îi aparține. 2 Refuzul de a se supune conducerii oficiale a comunității și adoptarea unor dogme și a unui ritual propriu. 3 (Pgn) Separare provocată de deosebiri de păreri, de neînțelegeri pe chestiuni de principiu între grupuri sau între persoane unite până atunci Si: sciziune. 4 (Îs) Marea ~ (bisericească) Separarea intervenită între papalitate și patriarhia de Constantinopol, la 1054, ca urmare a unor vechi divergențe politice și religioase.