23 de definiții pentru sceptru

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCEPTRU, sceptre, s. n. Toiag, baston (împodobit) purtat de suverani ca simbol al autorității. ♦ Fig. Demnitate, putere, mărire, autoritate de suveran; domnie, conducere. – Din fr. sceptre, lat. sceptrum.

SCEPTRU, sceptre, s. n. Toiag, baston (împodobit) purtat de suverani ca simbol al autorității. ♦ Fig. Demnitate, putere, mărire, autoritate de suveran; domnie, conducere. – Din fr. sceptre, lat. sceptrum.

sceptru sn [At: URECHE, ap. LET I, 118/7 / V: (înv) schep~, schip~ (Pl: schiptruri), scrip~, șchip~ (Pl: șchiptruri) / Pl: ~re / E: lat sceptrum, fr sceptre, it scettro, cf ngr σκῆπτρον] 1 Obiect în formă de baston, de obicei încrustat cu metale și cu pietre prețioase, purtat de suverani, de înalții demnitari bisericești, ca simbol al autorității lor. 2 (Pex) Autoritate a unui suveran, a unui prelat (simbolizate de sceptru (1)). 3 (Îs) ~ de fier Autoritate, domnie despotică Si: tiranie. 4 (Fig; de obicei urmat de determinări care indică domeniul) Superioritate, autoritate necontestată a cuiva într-un anumit domeniu Si: supremație. corectat(ă)

SCEPTRU, sceptre, s. n. Toiag sau baston frumos împodobit, purtat (mai ales odinioară) de suverani, ca semn al autorității supreme. Pe sceptre și steme și tronuri sfărmate, Trufașă tu calcă. NECULUȚĂ, Ț. D. 40. ◊ (Metaforic) În mînă cu sceptru de flori, Cu stea de lumină pe frunte, Treci mîndră cu pașii ușori Din vale în munte. NECULUȚĂ, Ț. D. 56. ♦ Demnitate, putere, autoritate; conducere, domnie. Mîna care-a dorit sceptrul universului și gînduri Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scînduri. EMINESCU, O. I 134. A uni, subt un singur sceptru, provințiile romîne. NEGRUZZI, S. I 271.

SCEPTRU s.n. Un fel de baston împodobit, care se poartă ca semn al autorității. ♦ (Fig.) Demnitate, putere, mărime, domnie. [Pl. -re, -ruri (s.m.) -ri. / cf. fr. sceptre, lat. sceptrum, gr. skeptron – baston].

SCEPTRU s. n. baston împodobit, purtat de suverani, ca însemn al puterii lor. ◊ (fig.) demnitate, putere, mărire; domnie. (< fr. sceptre, lat. sceptrum)

SCEPTRU ~e n. 1) Baston încrustat cu metal și cu pietre scumpe, purtat de un suveran ca simbol al puterii supreme. 2) fig. Autoritate suverană; putere supremă. /<lat. sceptrum, fr. sceptre, it. scettro

sceptru n. 1. baston de comandă, semn al puterii supreme; 2. fig. autoritate suverană, regalitate: a ambiționa un sceptru; 3. superioritate: Englezii posed sceptrul mărilor.

* scéptru n., pl. e (lat. sceptrum, vgr. skêptron). Un fel de baston saŭ măcĭucă care e insigna suveranitățiĭ. Fig. Suveranitate, domnie: a ambiționa sceptru. Superioritate: Anglia ține sceptru mărilor. Sceptru de fer, domnie aspră și despotică. – Vechĭ schiptru (ngr. skiptron, vsl. skiptrŭ). V. buzdugan, topuz.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sceptru s. n., art. sceptrul; pl. sceptre

sceptru s. n., art. sceptrul; pl. sceptre

sceptru s. n., art. sceptrul; pl. sceptre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCEPTRU s. (înv. și reg.) toiag, (înv.) schiptru. (~ domnitorului.)

SCEPTRU s. (înv. și reg.) toiag, (înv.) schiptru. (~ domnitorului.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sceptru (-re), s. n. – Baston, simbol al autorității. – Var. înv. schiptru. Mr. schiptru. Lat. sceptrum (sec. XIX), și var. din mgr. σϰήπτρον (Murnu 50), cf. sl. skiptrŭ (Vasmer, Gr., 133). Sec. XVII.

Intrare: sceptru
sceptru1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sceptru
  • sceptrul
  • sceptru‑
plural
  • sceptre
  • sceptrele
genitiv-dativ singular
  • sceptru
  • sceptrului
plural
  • sceptre
  • sceptrelor
vocativ singular
plural
sceptru2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sceptru
  • sceptrul
  • sceptru‑
plural
  • sceptruri
  • sceptrurile
genitiv-dativ singular
  • sceptru
  • sceptrului
plural
  • sceptruri
  • sceptrurilor
vocativ singular
plural
șeptru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șchiptru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sceptru3 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M62)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sceptru
  • sceptrul
  • sceptru‑
plural
  • sceptri
  • sceptrii
genitiv-dativ singular
  • sceptru
  • sceptrului
plural
  • sceptri
  • sceptrilor
vocativ singular
plural
scheptru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schiptru
  • schiptrul
  • schiptru‑
plural
  • schiptre
  • schiptrele
genitiv-dativ singular
  • schiptru
  • schiptrului
plural
  • schiptre
  • schiptrelor
vocativ singular
plural
scriptru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sceptru, sceptresubstantiv neutru

  • 1. Toiag, baston (împodobit) purtat de suverani ca simbol al autorității. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Pe sceptre și steme și tronuri sfărmate, Trufașă tu calcă. NECULUȚĂ, Ț. D. 40. DLRLC
    • format_quote metaforic În mînă cu sceptru de flori, Cu stea de lumină pe frunte, Treci mîndră cu pașii ușori Din vale în munte. NECULUȚĂ, Ț. D. 56. DLRLC
    • 1.1. figurat Demnitate, putere, mărire, autoritate de suveran. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Mîna care-a dorit sceptrul universului și gînduri Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scînduri. EMINESCU, O. I 134. DLRLC
      • format_quote A uni, subt un singur sceptru, provințiile romîne. NEGRUZZI, S. I 271. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.