13 definiții pentru scădere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCĂDÉRE, scăderi, s. f. 1. Acțiunea de a scădea și rezultatul ei; reducere, micșorare, descreștere (a cantităților, a volumului, a proporțiilor). ♦ Una dintre cele patru operații aritmetice fundamentale, prin care se determină diferența dintre două numere, diferență care adunată cu scăzăt.orul trebuie să dea un număr egal cu descăzutul. 2. Defect, cusur, lipsă, imperfecțiune. ♦ (Înv.) Pierdere, diminuare a valorii. – V. scădea.

SCĂDERE, scăderi, s. f. 1. Acțiunea de a scădea și rezultatul ei; reducere, micșorare, descreștere (a cantităților, a volumului, a proporțiilor). ♦ Una dintre cele patru operații aritmetice fundamentale, prin care se determină diferența dintre două numere, diferență care adunată cu scăzătorul trebuie să dea un număr egal cu descăzutul. 2. Defect, cusur, lipsă, imperfecțiune. ♦ (Înv.) Pierdere, diminuare a valorii. – V. scădea.

SCĂDÉRE, scăderi, s. f. I. Acțiunea de a scădea și rezultatul ei. 1. Micșorare, reducere, descreștere, împuținare (a cantității, a volumului, a proporțiilor). Scăderea prețurilor. 2. Una dintre cele patru operații aritmetice fundamentale, prin care se scot dintr-un număr atîtea unități cîte are altul, calculîndu-se diferența dintre ele. Toți copiii trebuie să învețe carte, încît să poată citi și a scrie și cele trebuincioase trei socoteli, adunarea, înmulțirea și scăderea. GOLESCU, Î. 24. ♦ Îndepărtare, suprimare a unei părți dintr-un tot; reținere a unei părți dintr-o sumă înainte de a o elibera. ◊ Loc. adv. Fără scădere = fără lipsuri; complet, în întregime. Nu ne rămîne putere... Să spunem fără scădere Izbînzile... Ce ai săvîrșit. CONACHI, P. 41. 3. Slăbire a intensității, a tăriei; diminuare. O iubea arzător și fără scădere, ba poate și mai mult ca la început. GALACTION, O. I 112. Și fugea unul de altul, gîndind că prin depărtare Amoriului vor aduce scădere și-mpuținare. CONACHI, P. 84. II. 1. Defect, cusur, lipsă, deficiență. «Baba Hîrca»... va fi avînd din punct de vedere literar și dramatic unele scăderi. SADOVEANU, E. 72. Bordeiul, după ce era gol, mai avea și altă scădere, numai cît nu cădea de rău, de slab. RETEGANUL, P. IV 69. Scăderile și neajunsurile lui să nu i le spui drept în față. SBIERA, P. 226. 2. (Învechit) Diminuare a valorii cuiva. El păstrase starea și privilegiurile lor [a ungurilor] cu paguba romînilor și scăderea sa. BĂLCESCU, O. II 307.

SCĂDÉRE ~i f. 1) v. A SCĂDEA. 2) Micșorare a ceva din punct de vedere cantitativ. ~ea prețurilor. 3) (în opoziție cu adunare) Operație aritmetică prin care dintr-un număr (descăzutul) se scot atâtea unități, câte are altul (scăzătorul), calculându-se diferența dintre ele. ◊ Semnul ~ii minus. 4) fig. Lipsă a unei însușiri fizice sau morale; neajuns; cusur; defect; meteahnă. /v. a scădea

scădere f. acțiunea de a scădea: 1. descreștere: scăderea apelor; 2. micșorare: scăderea prețului; 3. substracțiune: a face o scădere; 4. deprețierea cursurilor la Bursă; 5. fig. lipsă, defect: multe sunt scăderile omului.

scădére f. Acțiunea de a scădea, de a descrește, de a slăbĭ: scăderea apelor, zilelor, număruluĭ, puterilor. Vătămare (vechĭ): dușmanu a făcut multă scădere țăriĭ. Scăzămînt. Aritm. Substracțiune, operațiunea pin care se scade un număr maĭ mic din altu maĭ mare de acelașĭ fel. Barb. Cusur, defect, lipsă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scădére s. f., g.-d. art. scădérii; pl. scădéri

scădére s. f., g.-d. art. scădérii; pl. scădéri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCĂDÉRE s. 1. v. descreștere. 2. v. îngroșare. 3. v. reducere. 4. (MAT.) (înv.) scăzământ, substracție, sustragere. (Operația de ~.) 5. v. ieftinire. 6. v. micșorare. 7. coborâre. (~ bruscă a temperaturii.) 8. v. atenuare. 9. diminuare, (înv. și pop.) micșorare, (fig.) știrbire. (~ a prestigiului cuiva.) 10. v. defect.

SCĂDÉRE s. v. daună, decadență, decădere, decedare, deces, declin, dispariție, lipsă, mizerie, moarte, necaz, neplăcere, nevoie, pagubă, pieire, pierdere, prăpădire, prejudiciu, răposare, reflux, regres, sărăcie, sfârșit, stingere, stricăciune, sucombare, supărare.

scădere s. v. DAUNĂ. DECADENȚĂ. DECĂDERE. DECEDARE. DECES. DECLIN. DISPARIȚIE. LIPSĂ. MIZERIE. MOARTE. NECAZ. NEPLĂCERE. NEVOIE. PAGUBĂ. PIEIRE. PIERDERE. PRĂPĂDIRE. PREJUDICIU. RĂPOSARE. REFLUX. REGRES. SĂRĂCIE. SFÎRȘIT. STINGERE. STRICĂCIUNE. SUCOMBARE. SUPĂRARE.

SCĂDERE s. 1. descreștere, micșorare, reducere. (~ a dimensiunii, a suprafeței unui corp.) 2. îngroșare. (~ mîncării.) 3. creștere, diminuare, împuținare, micșorare, reducere, (înv.) puținare. (~ numărului de...) 4. (MAT.) (înv.) scăzămînt, substracție, sustragere. (Operația de ~.) 5. ieftinire, micșorare, reducere. (~ prețurilor.) 6. descreștere, micșorare, reducere, scurtare. (~ zilei în timpul toamnei.) 7. coborîre. (~ bruscă a temperaturii.) 8. atenuare, calmare, descreștere, diminuare, domolire, micșorare, potolire, reducere, slăbire, temperare. (~ vitezei vîntului.) 9. diminuare, (înv. și pop.) micșorare, (fig.) știrbire. (~ a prestigiului cuiva.) 10. cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, slăbiciune, viciu, (livr.) carență, racilă, tară, (pop. și fam.) beteșug, (reg. și fam.) hibă, (reg.) madea, teahnă, (Olt., Munt. și Mold.) ponos, (înv.) greșeală, lichea, nedesăvîrșire, răutate. (Un om cu multe ~.)

Scădere ≠ adunare, creștere, mărire, sporire

Intrare: scădere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scădere
  • scăderea
plural
  • scăderi
  • scăderile
genitiv-dativ singular
  • scăderi
  • scăderii
plural
  • scăderi
  • scăderilor
vocativ singular
plural