SATARA, satarale, s. f. Dare excepțională (în afara dărilor obișnuite) percepută în Țările Române, în Evul Mediu. – Cf. tc. musadére „confiscare”.

satara sf [At: HEM 3213 / Pl: ~le / E: ns cf tc (mu)sadere „confiscare”] 1 (Mpl) Denumire generică a dărilor excepționale percepute în țările române, în orânduirea feudală. 2 (Înv; pgn) Impozit. 3 (Mun) Șugubină. 4 (Pop) Povară. 5 (Pex; adesea îcr „belea”) Pacoste.

SATARA, satarale, s. f. Dare excepțională (în afara dărilor obișnuite) percepută în țările românești. – Cf. tc. musadére „confiscare”.

SATARA, satarale, s. f. 1. (Învechit) Dare excepțională (în afara celor obișnuite). 2. (Regional) Greutate survenită pe neașteptate, pacoste, belea. Baba începu iarăși să tocăne pe vladul de bărbat, ca s-o scape de sataraua procletului de băiat. ISPIRESCU, la TDRG.

satarà f. 1. od. execuțiune judiciară; 2. fig. belea: s’o scape de sataraua de băiat POP.; 3. sarcină: cade satara în spinarea omului ISP.; satara belea, sarcină ce cade pe neașteptate. [Turc. (MU)SADERÈ, confiscare (silaba inițială, ca neintonată, a căzut în rostire): accepțiunea juridică e proprie vechii limbi].

satará f. (turc. sitaré, steaŭa noroculuĭ). Vechĭ. Azĭ. Fam. Belea, sarcină căzută pe capu cuĭva: o satara de băĭat, a cădea satara (saŭ satara-belea) pe capu cuĭva.

satara (înv.) s. f., art. sataraua, g.-d. art. sataralei; pl. satarale

satara (înv.) s. f., art. sataraua, g.-d. art. sataralei; pl. satarale, art. sataralele

satara s. f., art. sataraua, g.-d. art. sataralei; pl. satarale

satara (satarale), s. f. – Necaz, bucluc, supărare. Tc. sitaré „stea rea” (Tiktin), sau tc. (arab.) müșadere „execuție” (Șeineanu, II, 315; Lokotsch 1589a).

SATARA s. v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.

satara s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE.

SATARA s. f. (Mold.) Impozit, bir, dare. Scoasă orînduiele multe și satarale și hîrtii și fumăreț cîte un zlot de toată casa. NECULCE. Etimologie: cf. tc. (mu)sadere „confiscare”. Cf. adău, ajutorință, râsură², ruptă, r u p t o a r e.