satarà f. 1. od. execuțiune judiciară; 2. fig. belea: s’o scape de sataraua de băiat POP.; 3. sarcină: cade satara în spinarea omului ISP.; satara belea, sarcină ce cade pe neașteptate. [Turc. (MU)SADERÈ, confiscare (silaba inițială, ca neintonată, a căzut în rostire): accepțiunea juridică e proprie vechii limbi].