21 de definiții pentru santinelă sentinelă țantinelă santinea săntinelă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SANTINÉLĂ, santinele, s. f. Militar înarmat care face serviciul de pază a unui post, a unei instituții; p. gener. persoană care stă de pază. [Var.: sentinélă s. f.] – Din fr. sentinelle.

santine sf [At: I. GOLESCU / V: sen~, (reg) ~ea, săn~, sentinea, ța~ / Pl: ~le / E: fr sentinelle] 1 Militar înarmat care face serviciul de pază a unui post, a unei instalații, a unui loc etc. 2 (Pgn) Persoană care stă de pază Vz strajă, caraulă. 3 (De obicei precedat de prepoziția „de”, rar „în”, și în construcții cu verbe ca „a fi”, „a sta” etc.) Supraveghere a unei persoane sau a unui obiect. 4 (De obicei precedat de prepoziția „de”, rar „în”, și în construcții cu verbe ca „a fi, ”a sta" etc.) Pază. 5 (Îla) De ~ Care servește la pază.

SANTINÉLĂ, santinele, s. f. Soldat înarmat care face serviciul de pază a unui post, a unei instituții; p. gener. persoană care stă de pază. [Var.: sentinélă s. f.] – Din fr. sentinelle.

SANTINÉLĂ, santinele, s. f. (Și în forma sentinelă) Soldat înarmat care face serviciul de pază a unui post; strajă, gardă. El nu vroise să crează că sentinela trebuie... după trei întrebări fără răspuns, să tragă. GALACTION, O. I 153. Își va amăgi nesomnul inspectînd santinelele de noapte. C. PETRESCU, Î. I 4. Din cînd în cînd s-aude pe la posturi glasul sentinelelor, zbucnind răsunător și prelung, în adînca muțenie a nopții. VLAHUȚĂ, O. A. I 145. ◊ Expr. A fi de santinelă = a fi de serviciu, de pază. Să dorm? Glumiți, domnișoară Corina, eram de sentinelă. SEBASTIAN, T. 25. – Variantă: sentinélă s. f.

SANTINÉLĂ s.f. Soldat înarmat care face serviciul de pază a unui post. [Var. sentinelă s.f. / < fr. sentinelle].

SANTINÉLĂ ~e f. Militar sau grup de militari care asigură paza unui obiect; gardă; strajă. A schimba ~a. [G.-D. santinelei] /<fr. sentinelle

* santinélă f., pl. e (fr. sentinelle, d. it. sentinella, care vine d. sentire, a simți, a auzi, a asculta). Soldat de pază, străjer: santinelele dușmanuluĭ se vedeaŭ departe. – Forma sentinelă, deșĭ maĭ corectă, nu se întrebuințează. V. planton.

SENTINÉLĂ s. f. v. santinelă.

SENTINÉLĂ s. f. v. santinelă.

SENTINÉLĂ s. f. v. santinelă.

săntine sf vz santinelă[1] modificată

  1. În original, tipărit: vz sentinelă, care te trimite la cuv. santinelă, unde este consemnată varianta de față — LauraGellner

țantine sf vz santinelă

SENTINÉLĂ s.f. v. santinelă.

SENTINÉLĂ s. f. militar înarmat care face serviciul de pază a unui obiectiv militar. (< fr. sentinelle)

sentinelă f. streajă, soldat care stă de păzește un loc, un câmp, un pa!at.

sentinélă V. santinelă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

santinélă s. f., g.-d. art. santinélei; pl. santinéle

santinélă s. f., g.-d. art. santinélei; pl. santinéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SANTINÉLĂ s. (MIL.) pază, strajă, veghe, (pop.) caraulă, pândar, străjer, (reg.) șilboc, (prin Ban.) șălbocar. (~ se află în post.)

SANTINE s. (MIL.) pază, strajă, veghe, (pop.) caraulă, pîndar, străjer, (reg.) șilboc, (prin Ban.) șălbocar. (~ se află în post.)

Intrare: santinelă
santinelă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • santine
  • santinela
plural
  • santinele
  • santinelele
genitiv-dativ singular
  • santinele
  • santinelei
plural
  • santinele
  • santinelelor
vocativ singular
plural
sentinelă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sentine
  • sentinela
plural
  • sentinele
  • sentinelele
genitiv-dativ singular
  • sentinele
  • sentinelei
plural
  • sentinele
  • sentinelelor
vocativ singular
plural
țantinelă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
santinea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săntinelă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.