santinelă sf [At: I. GOLESCU / V: sen~, (reg) ~ea, săn~, sentinea, ța~ / Pl: ~le / E: fr sentinelle] 1 Militar înarmat care face serviciul de pază a unui post, a unei instalații, a unui loc etc. 2 (Pgn) Persoană care stă de pază Vz strajă, caraulă. 3 (De obicei precedat de prepoziția „de”, rar „în”, și în construcții cu verbe ca „a fi”, „a sta” etc.) Supraveghere a unei persoane sau a unui obiect. 4 (De obicei precedat de prepoziția „de”, rar „în”, și în construcții cu verbe ca „a fi, ”a sta" etc.) Pază. 5 (Îla) De ~ Care servește la pază.