15 definiții pentru sacrament


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SACRAMÉNT, sacramente, s. n. Nume dat în religia catolică fiecăreia dintre cele șapte taine bisericești. – Din fr. sacrement, lat. sacramentum.

SACRAMÉNT, sacramente, s. n. Nume dat în religia catolică fiecăreia dintre cele șapte taine bisericești. – Din fr. sacrement, lat. sacramentum.

sacrament sn [At: (a. 1651) BV I, 178 / V: (înv) ~rem~, șa~, șacramentom, (reg) ~nț, ~minte / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: lat sacramentum, ger Sakrament, fr sacrement] 1 (În religia catolică) Fiecare dintre cele șapte taine bisericești. 2 (Spc) Taina cuminecăturii. 3 (art) Imprecație în care sunt invocate ori subînțelese lucrurile sfinte. corectată

SACRAMÉNT, sacramente, s. n. Nume dat de catolici fiecăreia dintre cele șapte taine bisericești.

SACRAMÉNT s.n. Taină bisericească; (spec.) împărtășania la catolici. [Pl. -te, -turi. / < lat. sacramentum < sacrare – a sfinți, cf. it. sacramento, fr. sacrament].

SACRAMÉNT s. n. (la catolici) taină bisericească. (< lat. sacramentum, germ. Sakrament, fr. sacrement)

SACRAMÉNT ~e n. (în religia catolică) Fiecare dintre cele șapte taine sfinte. /<lat. sacramentum, germ. Sakrament, fr. sacrement

sacrament n. taină bisericească și în special sfânta grijanie.

* sacramént n., pl. e (lat. sacramentum). Taĭnă bisericească, mister.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sacramént (sa-cra-) s. n., pl. sacraménte

sacramént s. n. (sil. -cra-), pl. sacraménte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SACRAMÉNT s. v. cuminecare, cuminecătură, euharistie, împărtășanie, împărtășire, împărtășit.

sacrament s. v. CUMINECARE. CUMINECĂTURĂ. EUHARISTIE. ÎMPĂRTĂȘANIE. ÎMPĂRTĂȘIRE. ÎMPĂRTĂȘIT.

Intrare: sacrament
sacrament1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: sa-cra-ment
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sacrament
  • sacramentul
  • sacramentu‑
plural
  • sacramente
  • sacramentele
genitiv-dativ singular
  • sacrament
  • sacramentului
plural
  • sacramente
  • sacramentelor
vocativ singular
plural
sacrament2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sacrament
  • sacramentul
  • sacramentu‑
plural
  • sacramenturi
  • sacramenturile
genitiv-dativ singular
  • sacrament
  • sacramentului
plural
  • sacramenturi
  • sacramenturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sacrament

etimologie: