20 de definiții pentru sălta sălti


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂLTÁ, salt, vb. I. I. 1. Intranz. și refl. (Despre ființe) A face un salt (sau salturi repetate); a sări. ◊ Expr. (Intranz.) A-i sălta (cuiva) inima (de bucurie) = a tresări de bucurie, a se bucura mult. ♦ A se ridica (puțin) de la pământ, a se înălța în picioare pentru a se urca undeva. 2. Intranz. (Despre lucruri) A se mișca (repetat) de jos în sus sub impulsul unei forțe din afară. ♦ (Despre ape, valuri) A fi agitat, a se învolbura; a clocoti. 3. (Despre ființe și despre lucruri) A se mișca, a se deplasa în salturi. ♦ (Despre oameni) A merge sprinten. ♦ (Rar) A dansa. 4. Intranz. A trece peste ceva printr-un salt. ♦ A sări, a țâșni de undeva; a se ivi, a răsări (pe neașteptate și sărind). Izvoare saltă de sub piatră. ♦ A se ridica în înălțime, a se înălța în văzduh. II. Tranz. A mișca, a deplasa din loc ridicând (ușor) în sus. ♦ Tranz., refl. și intranz. Fig. A(-și) îmbunătăți situația materială, socială. ♦ Refl. Fig. (Despre copii și plante) A crește în înălțime, a se înălța. – Lat. saltare.

SĂLTÁ, salt, vb. I. I. 1. Intranz. și refl. (Despre ființe) A face un salt (sau salturi repetate); a sări. ◊ Expr. (Intranz.) A-i sălta (cuiva) inima (de bucurie) = a tresări de bucurie, a se bucura mult. ♦ A se ridica (puțin) de la pământ, a se înălța în picioare pentru a se urca undeva. 2. Intranz. (Despre lucruri) A se mișca (repetat) de jos în sus sub impulsul unei forțe din afară. ♦ (Despre ape, valuri) A fi agitat, a se învolbura; a clocoti. 3. (Despre ființe și despre lucruri) A se mișca, a se deplasa în salturi. ♦ (Despre oameni) A merge sprinten. ♦ (Rar) A dansa. 4. Intranz. A trece peste ceva printr-un salt. ♦ A sări, a țâșni de undeva; a se ivi, a răsări (pe neașteptate și sărind). Izvoare saltă de sub piatră. ♦ A se ridica în înălțime, a se înălța în văzduh. II. Tranz. A mișca, a deplasa din loc ridicând (ușor) în sus. ♦ Tranz., refl. și intranz. Fig. A(-și) îmbunătăți situația materială, socială. ♦ Refl. Fig. (Despre copii și plante) A crește în înălțime, a se înălța. – Lat. saltare.

sălta [At: N. TEST. (1648) 74V/6 / V: ~ti / Pzi: salt, (înv) ~tez / E: ml saltare] 1 vi (C. i. ființe) A sări2 (1). 2 vi (Îe) A ~ de bucurie sau a-i ~ (cuiva) inima sau sufletul (de bucurie) A simți o mare bucurie. 3 vi (Îae) A fi cuprins de o mare emoție. 4 vi (Fig; rar) A trăi (cu intensitate) o anumită stare afectivă (bucurie, veselie, emoție, satisfacție, entuziasm etc.) exteriorizând-o adesea prin sărituri, gesturi, mimică. 5 vi (Rar) A dansa (1). 6 vi (Buc; îf sălti) A înnebuni. 7-8 vir A se mișca (repetat, ritmic) de jos în sus (și de sus în jos) (sub impulsul unei forțe din afară). 9 vt (Reg) A legăna. 10 vt A ridica (printr-un efort) prinzând în mână (ori în mâini) (sau ținând în palmă ori în palme). 11 vi (Îrg; c. i. ape) A se agita din cauza vântului sau a pietrelor de pe fundul albiei. 12 vi (Înv; pgn) A mișca. 13 vi A se deplasa în salturi2 (1). 14 vi A păși sprinten. 15 vi A se deplasa dintr-un loc în altul (situat mai sus sau mai jos) printr-un salt2 (1). 16-17 vit A trece ceva printr-un salt2 (1). 18-19 vit A ieși brusc (și cu putere, cu viteză) de undeva, apărând pe neașteptate Si: a țâșni. 20-21 vir A se ridica în înălțime. 22-23 vir (Pex) A se înălța în văzduh. 24 vr (C. i. ființe) A părăsi poziția orizontală (sau șezândă) și a-și îndrepta corpul (sau jumătatea lui superioară) în poziția (relativ) verticală Si: a se ridica, a se scula. 25 vr (C. i. ființe; îe) A se ~ în vârfuri A-și desprinde călcâile de la pământ, sprijinindu-și corpul numai pe vârfurile picioarelor. 26 vt A lua de jos și a duce în sus (printr-un efort fizic, printr-o mișcare) Si: a ridica. 27 vi A deplasa (sau a împinge) (sau a trage) dintr-un loc situat mai jos în unul situat mai sus Si: a ridica. 28 vt (Spc; c. i. o parte a corpului unei ființe) A îndrepta în sus, a-și duce mai sus Si: a înălța, a ridica. 29-30 vri (D. ființe sau plante tinere) A se face mai înalt, a câștiga în înălțime (și în maturitate) Si: a crește (2), a se înălța, a se ridica. 31-32 vitr (Fig) A(-și) determina sau a se crea o situație (materială, socială etc.) mai bună Vz ridica. 33-34 vitr A(-și) sau a se îmbunătăți situația (materială, socială etc.). 35-36 vitr (Spc) A promova.

SĂLTÁ, salt, vb. I. I. Intranz. și refl. 1. (Despre ființe) A face un salt (sau salturi repetate); a sări. Gînsacul dintr-o dată începu o manevră neașteptată. Stînd drept și semeț, cu capul foarte sus, începu a sălta din picioare. SADOVEANU, O. VIII 388. ◊ Fig. Își sfîrîie degetele pe strune și cîntecul saltă aprig, înfocat. REBREANU, I. 12. Vîntul îi sălta-n cosiță Și-i făcea floare-n obraz. COȘBUC, P. I 49. ◊ Expr. A-i sălta (cuiva) inima (de bucurie) = a tresări de bucurie, a se bucura tare. Cînd mă gîndesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești, la stîlpul hornului unde lega mama o sfoară cu motocei la capăt... parcă-mi saltă și acum inima de bucurie! CREANGĂ, A. 33. Atunci nu era pusă în joc sublima cestiune a Unirii, pentru care saltă orice inimă romînă. HASDEU, I. V. 34. ♦ A se ridica (puțin) de la pămînt pentru a se înălța în picioare sau pentru a se urca undeva. Lie îl prinse de subsuoară și-l ajută să salte în șa. SADOVEANU, O. VII 170. Cum sta întins în culcuș, Jder s-a săltat într-un cot. id. F. J. 647. 2. (Despre lucruri) A se mișca (repetat) de jos în sus, sub impulsul unei forțe din afară. Se uită peste marginea bărcii care, cînd se sălta în sus de nu se mai vedea decît ploaia cenușie și norii, cînd se scufunda sub o creastă de val. DUMITRIU, P. F. 16. Sălta-n vînt a ei altiță. COȘBUC, P. I 49. ◊ (Prin exagerare) În crîșmă-i lume multă, nădușeală mare, miros de vin acru, acru de-ți sălta căciula din cap. MIRONESCU, S. A. 52. ♦ (Despre ape, valuri) A fi agitat, a se învolbura, a clocoti. Vîntul suflă, cerul tună, Apa saltă clocotind. ALECSANDRI, P. A. 106. Pentru ce salți, Dunăre bătrînă? RUSSO, O. 33. 3. (Despre ființe și despre lucruri) A se mișca, a se deplasa în salturi. Și unde nu pornește stînca la vale, săltînd tot mai sus de un stat de om. CREANGĂ, A. 28. Iepurașu-n trei picioare Saltă, fuge ușurel. ALECSANDRI, P. A. 186. ♦ A sări, a țîșni de undeva; a se ivi, a răsări. Din cînd în cînd saltă dintr-o brazdă neagră o ciocîrlie. SADOVEANU, O. VIII 202. Izvoară vii murmură și saltă de sub piatră. EMINESCU, O. I 93. ◊ Fig. Albe, curate, se saltă căsuțele dintre livezi. VLAHUȚĂ, la TDRG. II. 1. Tranz. A mișca (ceva) din loc ridicînd (ușor) în sus. Vîntul se furișa printre crăpături... și apoi pînă la ziuă sălta acoperișul. DUMITRIU, N. 187. Un colac de plută, aruncat de sus unde apa forfotea, se văzu deodată săltat de-o pereche de coarne care ieșeau încet la suprafață. BART, S. M. 94. Dă paru, Toadere, să săltăm grinzile. VLAHUȚĂ, O. A. II 168. Apoi săltîndu-le și aburcîndu-le cam anevoie, le umflă-n spate și la gazdă cu dînsele. CREANGĂ, A. 83. 2. Intranz. Fig. (Neobișnuit) A sări în aer. De nu vă veți supune, în astă-noapte cetatea va sălta în nori cu oameni cu tot. ALECSANDRI, T. II 32. 3. Refl. (Despre copii) A crește, a se înălța (depășind pe alții). 4. Tranz. Fig. A ridica pe cineva sau ceva dintr-o stare rea, a îmbunătăți situația cuiva, a scoate pe cineva din nevoi. Nu voiesc să întîrzii a pune în lucrare unele afaceri care vor sălta banca și ne vor sălta și pe noi. VORNIC, P. 172. De vor pieri ei, și mai sus să salte pe urmașii lor. DELAVRANCEA, O. II 228. ◊ Intranz. (Despre o activitate) Ce-i de făcut ca să salte comerțul portului și să învingă concurența Galațului, Brăilei și Constanței? BART, E. 29.

A SĂLTÁ salt 1. intranz. (despre ființe, lucruri) A se desprinde brusc din loc, deplasându-se într-o anumită direcție (în sus, în jos, înainte, înapoi, în stânga, în dreapta); a sări. ◊ A-i ~ cuiva inima de bucurie a se bucura foarte mult. 2. tranz. 1) A mișca din loc, ridicând ușor în sus. 2) fig. A ajuta se iasă dintr-o încurcătură. /<lat. saltare

A SE SĂLTÁ mă salt intranz. (despre copii sau despre plante) A deveni mai înalt; a crește în înălțime; a răsări. /<lat. saltare

săltà v. 1. a sări cu putere și de multe ori: a sălta pe cal; 2. a se juca cu corpul, a sări după măsură: cei vechi cântau și săltau la toate ceremoniile religioase; 3. fig. a crește: îi săltă inima de bucurie; 4. a se ridica, a se face mai mare: când s’au mai săltat ISP. [Lat. SALTARE].

2) salt, a săltá v. intr. (lat. saltare, frecŭentativu d. salire, saltum, a sări; it. saltare, pv. sautar, fr. sauter, sp. pg. saltar. V. sar 2). Sar puțin și des: dansatoriĭ săltaŭ în vals, călărețiĭ săltaŭ în trap, luntrea sălta pe valurĭ. A-țĭ sălta inima de bucurie, a fi foarte vesel. Fam. Saltă comerțu, negoțu merge bine, afacerile merg bine. V. tr. Fac să sară puțin și des: bunicu îșĭ sălta nepoțiĭ pe genunchĭ. V. refl. Mă ridic, mă dezvolt, cresc, prind putere: copiiĭ s’aŭ maĭ săltat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

săltá (a ~) vb., ind. prez. 3 sáltă

săltá vb., ind. prez. 1 sg. salt, 3 sg. și pl. sáltă; conj. prez. 3 sg. și pl. sálte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SĂLTÁ vb. 1. v. ridica. 2. a înălța, a ridica. (~ din umeri.) 3. v. sări. 4. a sări. (~ peste gard.) 5. a sări, (reg.) a zăleti. (~ în înălțime.)

SĂLTÁ vb. v. agita, clocoti, crește, dansa, dezvolta, frământa, fremăta, înălța, învolbura, juca, legăna, mări, mișca, tresălta, zbate, zbuciuma.

sălta vb. v. AGITA. CLOCOTI. CREȘTE. DANSA. DEZVOLTA. FRĂMÎNTA. FREMĂTA. ÎNĂLȚA. ÎNVOLBURA. JUCA. LEGĂNA. MĂRI. MIȘCA. TRESĂLTA. ZBATE. ZBUCIUMA.

SĂLTA vb. 1. a (se) ridica, a (se) sui, a (se) urca. (~ sacul în căruță; îl ~ pe genunchi.) 2. a înălța, a ridica. (~ din umeri.) 3. a sări, a țopăi, (reg.) a hopăi. (Nu mai ~ atîta!) 4. a sări. (~ peste gard.) 5. a sări, (reg.) a zăleti. (~ în înălțime.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

săltá (sált, săltát), vb.1. A țopăi, a zburda. – 2. A tresări. – 3. A se înălța, a se ridica. – 4. A sări, a veni în ajutor. – 5. (Refl.) A scăpa de necaz. – 6. (Refl.) A se mări, a crește. Lat. saltāre (Pușcariu 1503; REW 7551) cf. it. saltare, prov. sautar, fr. sauter, cat., sp., port. saltar.Der. salt, s. n. (săritură, hop), deverbal, fără circulație populară (ALR, II, 45; Iordan, BF, VII, 391); săltăreț, adj. (care saltă, sprinten; ritmat, vioi); săltător, adj. (săltăreț); săltătură, s. f. (salt, hop).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

sălta, salt v. t. 1. a fura. 2. a lua mită. 3. a aresta, a închide. 4. (cart.) a câștiga un pot substanțial.

a sălta gălbenușul expr. (intl.) a lua partea cea mai însemnată a unui câștig.

a sălta în laterală expr. (intl.) a fura dintr-un buzunar exterior al victimei.

a sălta ploconul expr. (intl.) a fura un lucru la îndemână / nepăzit.

Intrare: sălta
verb (VT43)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sălta
  • săltare
  • săltat
  • săltatu‑
  • săltând
  • săltându‑
singular plural
  • saltă
  • săltați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • salt
(să)
  • salt
  • săltam
  • săltai
  • săltasem
a II-a (tu)
  • salți
(să)
  • salți
  • săltai
  • săltași
  • săltaseși
a III-a (el, ea)
  • saltă
(să)
  • salte
  • sălta
  • săltă
  • săltase
plural I (noi)
  • săltăm
(să)
  • săltăm
  • săltam
  • săltarăm
  • săltaserăm
  • săltasem
a II-a (voi)
  • săltați
(să)
  • săltați
  • săltați
  • săltarăți
  • săltaserăți
  • săltaseți
a III-a (ei, ele)
  • saltă
(să)
  • salte
  • săltau
  • sălta
  • săltaseră
sălti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)